- Mă numesc Bianca Alexandru, sunt elevă în clasa a VII-a, vă rog să îmi acordați un scurt interviu despre perioada comunistă.
- Cum vă numiți? Când și unde v-ați născut?
Mă numesc Alexandru Ilie, m am născut în satul Bradu comuna Grințeș, la data de 22.10.1960, însă în acte sunt trecut pe data de 28.
- Unde ați urmat grădinița și clasele primare?
În localitate pe timpul acela nu era grădiniță, iar clasele primare le-am urmat la Școala Generală Bradu 1.
- Ați fost „șoim al patriei”? Dar „pionier”? Dar utecist?
Prin 1963-1964 șoimii erau doar pe munte. Pionier și utecist am fost deoarece așa era politica.
- Cum erau uniformele?
La Pionieri băieții purtau pantalon bleu marin sau negru, cămașă albă și cravată roșie cu tricolor, fetele purtau fustă. La UTC era uniforma normală, costum bleu marin băieții, iar fetele fustă și cămașă albă sau bleu.
- Ce activități desfășurați?
De toate, muncă patriotică, activități sportive, activități culturale, excursii cu tematică educativă.
- Ce era munca patriotică?
Un fel de activitate distractivă, pentru că nu ne rupeam oasele, în urma căreia rămânea ceva: am cărat cărămidă din care s-au zidit școli, cămine culturale, grădinițe, magazine care mai dăinuie și astăzi, am curățat terenurile de crengi și am plantat puieți ce astăzi au 50-60 de metri înălțime.
În liceu, aveam două săptămâni de practică, timp în care recoltam porumb sau cartofi din care o parte era folosită pentru prepararea hranei în internat. Tot muncă patriotică era considerată colectarea și valorificarea sticlelor, borcanelor, fierului vechi și hârtiei.
- Ce era Daciada? Dar Cântarea României?
Daciada era o întrecere sportivă la care participau de regulă cadrele și militarii în termen. Cântărea României era cam la fel, dar aveau acces tot poporul.
- Dar leagănele artistice?
Erau grupuri de persoane care prin vers, muzică și dans prea măreau marile realizări sau criticau aspectele „nedorite”.
- Cum era Moș Gerilă?
Moș Crăciun comunist. Aducea oarece lenjerie intimă și dulciuri pentru școlari.
- Ați auzit de Miliție și Securitate? Ce erau?
Cine n-a auzit? Erau peste tot; trebuia să vorbești în gând sau să-ți înghiți limba, cam așa cum e cu telefoanele.
- Vă amintiți primarii perioadei?
Ion Feraru, Milucă Spătaru, Ștefania Borșuc, iar ca secretari Traicu și Leonte.
- Cine a fost Ceaușescu? Știți vreun banc cu Ceaușescu?
Președintele RPR și RSR. Un conducător ce și-a făcut loc cu coatele pentru a ajunge în fruntea țării, a pornit timid, părea și bine intenționat, însă a eliminat pe toți ce nu-i împărtășeau viziunile, și-a ridicat soția analfabetă la rang academician, s-a înconjurat de „lingăi”, a tot strâns șuruburi până când a căzut cu capul înainte de cea mai înaltă treaptă a scării.
Da, la ultima aniversare a primit de la Ilie Verdeț un pui de corb. L-a privit, l-a mângâiat și a întrebat câți ani trăiește. I s-a răspuns că vreo 250-300, la care a exclamat dezamăgit:
„— Și după ce moare, eu cu cine mă mai joc?”
- Dar cu Bulă? Cine era bulă?
Bulă a fost un fel de Păcală, care, subtil opunea rezistență regimului. Încă mai trăiește și cred că va fi nemuritor.
- Ce erau „rațiile”? Dar „cotele”?
După 1980 când Ceaușescu și conducerea de atunci au ajuns la concluzia că trebuie să scape țara de datorii, au hotărât să pună poporul ca și acuma „să strângă cureaua”. Deși se producea mult, marea majoritate pleca la export, iar românii au fost obligați să consume produsele de bază (ulei, zahăr, pâine) raționalizat; 500g zahăr/ lună, 400ml ulei/ lună și o pâine la 2-3 zile. Pentru orășeni era greu, noi cei de la țară ne mai descurcam. Leul avea valoare și o cinste făcută unui gestionar îți mai aducea oarece produse, plus cele din gospodărie.
- Care era Imnul de stat?
Imnul era Tricolorul al cărui versuri au fost modificate pentru preamărirea conducătorului iubit.
- Ce era „Epoca de Aur?”
A fost un curcubeu ce s-a adaptat din epoca bronzului, a ajuns între anii ’70-’80 la apogeu, apoi a revenit la locul de plecare. Acum… oare în ce epocă suntem?
- Ce erau „cozile”?
Erau întâlnite în orașe de pe la orele 2-3. La ele participau de regulă bătrânii, ce spuneau să prindă 1l de lapte, 1 ciolan sau câteva feliuțe de parizer. Mai erau și „Frații Petreuși”.
- Cum explicați vorba: „Te urmăresc ca pe butelie”?
Butelia, dacă scapă gaze, la o scânteie explodează. Dacă o supraveghezi e folositoare.
- Ce a fost Casa Poporului? Dar Canalul Dunăre-Marea Neagră?
Două realizări uriașe făcute cu mari sacrificii materiale și umane (au participat militari, pușcăriași și muncitori din alte domenii) care reprezentau o necesitate, dar și multă grandomanie.
- Ce mașini erau în perioada comunistă?
Faine. Moskvitch, Warszawa, Dacia 1100 și Dacia 1300. Cele mari erau Carpați-ul pe benzină și Bucegi-ul pe motorină. Mai erau și KrAz și Molotov-ul. Dar rare. Atunci puteai traversa repede “șușeaua”.
- Ați avut televizor? Cum erau programele?
Pe la începuturi erau 2-3 televizoare în fiecare sat. Ecranele erau pline de purici și vedeam personajele ca prin umbră. Dar ne adunam câte 20-30 la un televizor pentru a vedea un meci de fotbal sau handbal și câte un serial. La 22 se termina emisiunea și lumea putea dormi și visa frumos.
- Erau sucuri? Dulciuri?
Da. Un suc natural de mere ce făcea 0,25 lei/sfert, biscuiți obișnuiți (6 lei), napolitane simpli (4 lei) și ceva prăjituri la zile „mari”.
- Ce erau „adidașii de parc”?
Era o încălțăminte sport ieftină și simplă purtată la zile obișnuite, la sport sau la zile mari. De obicei erau teniși cu talpă de cauciuc și design foarte simplu.
- Când era mai bine: atunci sau acum? Argumentați.
Greu de zis. Atunci nu era libertate de exprimare (dar pe la colțuri bancurile politice erau în floare), emisiile tv erau scurte și propagandistice mărfurile „străine” nu erau accesibile oricui, însă banul avea valoare, fiecare avea loc de muncă și existau și bișnițari de la care procurai tot ce-ți doreai. Acum „câinii latră ursul merge”, (poți să lehăi cât vrei), sunt sute de canale unde la marea majoritate predomină publicități și emisiunile de prost gust sau cu influențe negative asupra tinerilor și mai ales a copiilor, magazinele sunt tocite de mărfuri de calitatea îndoielnică, vânzătoarele tinere și frumoase, dar „n-ai putere financiară”, acum locul de muncă e „prin cele țări de soare pline”, iar pișnițarii folosesc inteligența artificială.
- Ce credeți că a grăbit sfârșitul lui Ceaușescu?
Necesitatea unei noi reîmpărțiri astfel de influență politică și economică, desființarea Parcului de la Varșovia, politica propagandistă a lui Gorbaciov și nu în ultimul timp faptul că în mândria lui a ținut cont de sfaturile Cabinetului II și ale miniștrilor ce făceau alte politici.
- Cum ați trăit evenimentele din 1989?
Acasă. Priveam pe geam, „revoluționarii” ce se plimbau în mașini, fluturau steaguri, slogau lozinci, „că așa sunt oamenii buni”. Am așteptat cu nerăbdare și emoție deznodământul procesului. Am fost dezamăgit, deoarece trebuia pedepsit, dar nu omorât. Drept dovadă ca „judecători” au abolit pedeapsa cu moartea.
- Care au fost marii scriitori din comunism? Dar actori?
Din marii poeți l-am cunoscut personal pe Adrian Păunescu cel ce a înflăcărat România cu al lui cenaclu „Cântărea României”, unde au pășit mulți oameni talentați ce și astăzi ne încântă cu versurile lor. Un om și poet de mare valoare, care trebuia să strige și “Trăiască România, Trăiască Tricolorul, Trăiască Ceaușescu, Măria Sa poporul”, nu se putea astfel. Însă unele din versurile domniei sale dovedesc ca gândea și altfel. Actorii, niște oameni deosebiți își spuneau „of-ul” prin gesturi și mimică, uneori făceau haz de necaz.
- Cum vi se părea învățământul înainte de 1989?
Se făcea carte. Învățătorul, preotul, milițianul și pădurarul erau cei mai respectați oameni din sat, copiii fugeau de pe câmp sau de pe dealuri unde pășteau vitele, fugeau la școală pentru a face câteva clase. Scriau frumos, pentru că făceau caligrafie, socoteau, pentru că aveau nevoie și învățau să fie respectuoși.
- Cum erau învățătorii, profesorii? Erau severi?
Nu. Erau responsabili știind că orice rebut era rare ori recuperabil. Erau oameni, trăiau în comunitate, știau voia și nevoia fiecăruia și încercau să ajute. E adevărat ca uneori apelau și la mijloace neortodoxe, având girul părinților. Părerea mea e că nu o făceau din răutate. Scopul lor era să își vadă elevii undeva mai sus decât părinții lor. Și eu am fost unul dintre aceștia.
- Ați avut vreo îndeletnicire în perioada comunistă?
Da. Am fost învățător și crâșmar.
- A fost Ceaușescu un președinte bun sau tiran?
Între anii 1970-1980 un președinte acceptabil, după 1981-1982 s-au prostit.
- Care au fost marii sportivi ai perioadei?
Ilie Năstase, Ion Țiriac, Nadia Comăneci, Ivan Patzaichin, Elisabeta Lipa, Lucescu, Dinu Dumitrache, Duckadam, Hagi etc. (scuze sunt prea mulți)
- Ce era Brifcorul? Dar Sorela?
Pe vremea aceea, „Brifcor-ul” era băut de cei cu bani, iar „Sorela” de toată lumea.
- Vă amintiți vreun film celebru al perioadei?
Erau cele Indiene precum Vagabondul, dat mie îmi plăceau Westernurile precum Winnetou, mă încânta și Florin Piersic în filmele cu „Haiducii”. Ce să mai vorbesc de cele în care era Toma Caragiu, Jean Constantin, Dan Rădulescu etc. Îmi plăcea și Alain Delon pentru că în acea perioadă mi se părea că semăn cu el.
- Mergeați la cinema? Ce era „caravana”?
Da. Vineri, Sâmbătă și duminică rula cu ajutorul unui generator filme la căminul cultural. Oamenii vedeau și de două ori un film. La „caravana” era adus câte un film deosebit la care căminul arhiplin.
- Cum era armata în comunism?
Bună și rea. Era multă prostie pentru că orice dobitoc ce se vedea cu o tresă pe umăr comanda fără să știe ce, însă erau și din cei ce știau că și armata e o școală de educație. Primii te prosteau și te înrăiau, ceilalți te întăreau, te disciplinau și de multe ori îți puneau în mână o meserie.
- Cu cine colabora România pe plan extern?
Cu multe țări. Ceaușescu a fost primit cu mare fast la Londra dar și la Washington. Eram prieten cu amândouă.
- Ce era Cenaclul Flacăra?
Cenaclul Flacăra, o lampă de lansare inițiată de Păunescu, un mijloc de relaxare pentru poporul român, o scenă ascunsă de protest împotriva regimului.
- Cum erau distracțiile vremii?
Frumoase. Hore, baluri, nunți, botezuri, după-amieze recreative, clăci.
- Cum era „Ziua Muntelui”?
Mult așteptată. O zi sfântă pe an, în care cei din zonele apropiate treceau culmile prin bălării și urzici și mergeau pentru a sărbători religios sărbătoarea celui mai cântat munte din Moldova. Era slujbă religioasă, apoi spectacolul în care evoluau formații din zonă sau chiar din toată țara. O zi de bucurie, o zi de fericire.
- Dar „Susul Bistricioarei”?
Susul Bistricioarei a fost o sărbătoare a comunei, a debutat cu mare fast, interpreți de onoare, formații locale, mici și bere. A capotat la fel ca și „Festivalul Haiducilor” din lipsă de fonduri și interes.
- Cum erau magazinele? Dar restaurantele?
Prin anii 1970-1980 erau bine aprovizionate și pline de clienți. După 1980 au devenit goale. Se zicea că prin alimentări puteai vântura mâțul de coadă că nu avea de ce se agăța, iar cel mai sărac truc din România era AliMentara.
- Cum erau băuturile vremii?
Până prin anii ’80 se bea un vin bun, o țuică de prune, o palincă de Bihor. După ’80 au apărut Trocadero, Primula? Vraja Mării, niște ceaiuri pe a căror etichete scria 18 grade, dar n-aveau 16. Era bine că lumea nu se putea îmbăta rapid. În plus, la un restaurant rația era de 35 jumătăți pe zi.
- Ce muzică ascultați? La ce aparate?
Ascultam rock, pop și muzică românească veche. La radio pentru că acesta era la îndemână.
- Aveați cântăreți și formații favorite?
Da. Beatles, Pink Floyd, Elvis Presley, ABBA, Boney M., Dan Spătaru, Gică Petrescu, Margareta Pâslaru, Angela Similea.
- Mergeați în excursii cu școala? Unde ați fost?
Da, prima tabără a fost când eram în clasa a III-a la Frasin-Suceava apoi, Slănic Prahova, Grădina Icoanei, București, etc. În fiecare an mergeam cel puțin odată pe Ceahlau cu regretatul prof. Constantin Panțiru.
- Cum a fost trecerea la democrație?
O porcărie în care unii au înțeles că pot face orice, iar șmecherii s-au îmbogățit.
- Regretați ceva din perioada comunistă?
Da. Faptul ca eram tânăr, banii aveau oarece valoare, am reușit să construiesc parțial o casă și să mă distrez 2-3 zile pe lună, fără a „mă simți”.
- A fost vreun eveniment ce v-a impresionat pe atunci?
Multe. Petreceri, excursii, spectacole, colaborări cu oamenii de valoare și culturii românești, profesori ce m-au format om… Era greu, învățam, munceam dar ne și distrăm și simțeam un fel de libertate. Acuma mi se pare că toată lumea e lipsită de libertate și încorsetată de mass-media. Neplăcut m-au impresionat judecarea și acomodarea soților Ceaușescu. Nu zic ca nu ar fi meritat o condamnare, dar nu așa și nu la o zi mare pentru cetățeni. Consider eu că, dacă pedeapsa cu moartea nu ar fi fost eradicată, am avea mult mai mulți parlamentari.
Bianca Alexandru,
desen de Ovidiu Stanciu

