În ziua de 29 august, au fost deschise sute de muzee, case memoriale, mori și ateliere meșteșugărești ,biserici vechi, toate reprezentând patrimoniul cultural rural și care au fost disponibile publicului pentru o noapte. M-am uitat pe harta României și am fost uimită să văd cum se aprindeau luminițele în localitățile înscrise pe platformă . Aș fi putut număra localitățile care nu s-au înscris, atât de puține au rămas. Acolo nu erau povești de spus? Eu nu cred. România este o țară etno-istorică . În orice colțișor al țării am nimeri, nu se poate să nu dăm de legende locale povestite în grai neaoș ,colecționari și colecții, artefacte care oferă informații despre cultura și viața celor care au locuit acolo.
Am fost invitată la muzeul din Ceahlău de doamna bibliotecar Cristina Rășchitor, care, împreună cu familia ei au fost gazde primitoare, atente și vesele. Am fost întâmpinați cu pâine și sare, cu miros de mere și prune pârguite, cu miros de casă țărănească primenită și pregătită să-și primească oaspeții. Eu nu am mai fost la muzeu, dar am observat că este un loc deschis donațiilor, a ”vechiturilor ”care pe viitor vor mări colecția. Cristina Rășchitor îngrijește muzeul ca pe propria casă. Am înțeles că doamnele din sat sunt voluntare, responsabile cu îngrijirea obiectelor de patrimoniu și cu curățenia. Tineri frumoși și inimoși s-au ocupat de registrul tehnic . Și ei tot voluntari sunt. Să spun că am fost impresionată de cât de mulți voluntari am văzut la Ceahlău ? În deschiderea manifestărilor, doamna etnolog Cristina Petrea a avut o expunere foarte interesantă despre casele tradiționale dn Borca, din care publicul ascultător a aflat despre ingeniozitatea și inteligența tehnică a muntenilor în a-și construi casele. Obiceiuri care țin de ingineria țărănească , dar și mituri și datini ancestrale care veneau în ajutorul celor care alegeau locul de casă, ne-au amuzat când le-am aflat , dar toate au explicație științifică. Invitații din Borca, Farcașa, Ceahlău au prezentat momente artistice sau de lectură. Invitați au fost și tinerii de la Fundația ”Luceafărul” din Piatra Neamț, ei fiind cu nevoi speciale.
O surpriză deosebit de plăcută a fost intervenția online a colegei noastre dragi de la Biblioteca ”George Barițiu” din Brașov, Melania-Luana Butnariu, inițiatoarea proiectului ” Prietenie… pe o sfoară”. În curte a fost un campionat de șah și o horă ,iar pe prispa casei domnișoara Denisa Ungureanu a avut un atelier de ceramică ș pictură. M-am bucurat să o revăd după 10 ani de la terminarea liceului pe fosta jurnalistă Denisa, astăzi având o meserie care nu are de a face nimic cu arta: contabilitatea. Și tot în curte, doamnele care fac voluntariat au pregătit delicioși cartofi la ceaun și tartine cu usturoi și roșii ca pentru o zi de post. (Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul). Noi, cei mai bătrâni, ne-am reîntâlnit cu vechi cunoștințe și am ”pus țara la cale”. Printre neparticipanți la proiect s-a numărat și Borca. La anul va fi prezentă.
M-au impresionat vizitatorii, care au venit în număr mare, care probabil au ”mai curs” și după ce am plecat. Artistul-fotograf George – Alexandru Buzdugan a imortalizat momentele pe care ochiul său de maestru le-a observat mai bine decât noi. Senzația pe care am avut-o când am plecat de la Ceahlău a fost că mi-am vizitat bunicii și am petrecut mai mult timp cu ei. Am lăsat în urmă Palatul Cnejilor și poveștile pe care le-am ascultat și mulțumim gazdelor pentru ospitalitate!
Iolanda LUPESCU

