- Într-un tablou de promoție, de acum 20 de ani, cum arăta eleva Adriana Niculiță? Ce gânduri o însoțeau pe proaspăta absolventă a Liceului Mihail Sadoveanu? Ce spera? Ce visa?
Privind retrospectiv, o regăsesc pe absolventa Adriana Niculiță plină de entuziasm și pregatită pentru o nouă etapă din viața sa, o etapă care avea să-i marcheze traiectoria profesională, dar și personală, deopotrivă, și care avea să o pregatească pentru viața de adult. Știu ca își dorea foarte mult să devină ceva sau să fie cineva, fără a avea conturat foarte bine în minte ce înseamnau toate acestea.
Își dorea să urmeze o facultate care să nu o plafoneze, își dorea să aibă mereu ceva nou de învățat, să fie mereu ocupată, dar care, în același timp, să o mențină în cotidian, și, paradoxal sau nu, Facultatea de Drept pe care a ales-o, chiar asta i-a oferit.
Nu știu nici până în prezent dacă ea, absolventa de liceu și-a ales această facultate sau dacă această facultate a ales-o pe ea, însă acum, cu experiența profesională de 13 ani, pot spune că așa a fost menit să se întâmple, iar alegerea drumului a fost deopotrivă și mâna destinului.
- Cum te-a pregătit specializarea Filologie din timpul liceului pentru admiterea la Facultatea de Drept?
La momentul la care m-am înscris la Facultatea de Drept nu exista un examen de admitere, ci selecția a fost făcută în funcție de media anilor de studiu liceal și nota de la Bacalaureat. Pot spune ca specializarea Filologie, pe care am urma-o în cadrul Liceului Mihail Sadoveanu-Borca, a mers mănușă cu Facultatea de Drept, pentru că volumul de învățare de la Drept este unul foarte mare, iar Filologia implică, de asemenea, multă lectură, sinteză, cunoaștere, analiză.
Cunosc, însă, persoane care au urmat și cursurile unui liceu tehnic și care s-au descurcat foarte bine în facultate și mai cred că specializarea aleasă în liceu te poate ajuta ulterior, în alegerea profesională.
În ceea ce mă privește, faptul că am ales un profil umanist, m-a ajutat mult în profesia către care m-am îndreptat. Ca avocat, am ales să lucrez cu omul, să-i înțeleg nevoile și apoi să i le expun unui judecător, în așa manieră încât acesta să înțeleagă adevărul juridic al problemei și să-i stabilească adevărul.
De multe ori, ca avocat, ajungi să cunoști mai mult decât problema juridică, să privești situația dedusă judecății mai profund decât o simplă spețǎ și să depui toate diligențele pentru care omul care se bazează pe cunoașterea ta să-și poată găsi rezolvarea situației, fără ca tu să fii, de fapt, cel care rezolvă, care dă soluția problemei sale. Aici pot spune că un profil filologic, umanist, ajută foarte mult, te învață cum să empatizezi cu problema omului, a clientului, dar și cum să-ți dezvolți persuasiunea în fața judecătorului, în așa manieră încât să ai și satisfacția muncii depuse.
Este minunat sentimentul când vezi o soluție bună a cazului instrumentat de tine, iar atunci ai mulțumirea că ai făcut lucrurile corect, că munca depusă a dat roade și că ai ales drumul cel bun.
- Cât de lung/greu ți s-a părut parcursul de la studiile făcute în domeniu și până la practica în Barou?
Facultatea în sine presupune un drum lung, studiile universitare sunt de 4 ani, la care se adaugă și cei doi ani de master, dacă optezi pentru asta. Eu am ales să urmez și cursurile de master, chiar dacă nu sunt obligatorii și nici nu influențează accesul într-o profesie juridică, iar apoi am învățat pentru examenul de intrare în Barou.
După absolvire, am ales să mă întorc pe meleagurile natale, în anul 2011 am dat prima dată examenul de intrare în Barou, pe care nu l-am luat, apoi am dat din nou examen, în anul următor, iar in sesiunea din noiembrie, 2012, am luat acest examen.
Am dat doar examen pentru a intra în avocatură, nu am avut niciodată dorința de a fi judecător sau procuror, deși majoritatea studenților la Drept asta își doresc, iar aici cred că se leagă foarte mult alegerea mea și de profilul liceal, pentru că, așa cum spuneam, mi-a plăcut să lucrez cu omul, însă la un alt nivel, nu la acela în care trebuie să fii rigid și să aplici legea, ci în sensul în care îi poți explica omului, pe înțeles, când legea este de partea lui și când nu.
Dacă e să mă raportez strict tehnic, drumul de la finalizarea studiilor și până la practica profesională nu a fost unul lung. Am absolvit în anul 2010, iar în anul 2012 deja intrasem într-o profesie juridică, iar din aprilie 2013 eram deja avocat stagiar. Sunt cunoscute exemplele în care absolvenți de facultate perseverează ani la rând până ajung să treacă examenele de intrare într-o profesie juridică, tocmai pentru faptul că examenele nu sunt ușoare, însă cred că acesta este și scopul unui examen greu, acela de a scoate profesioniști.
În schimb, eu am facut parte din generația care a susținut și examen grilă, dar și examen clasic pentru primirea în profesia de avocat, iar acest lucru era o noutate pentru admiterea în avocatură (înainte examenul fiind doar clasic), de aceea pot afirma că drumul nu a fost chiar unul ușor, implică un consum psihologic, sunt momente în care ți se pare că nu mai poți sau că ai uitat tot, dar cred că sunt etape firești, pe care orice persoană le întâmpină în astfel de situații.
- Care sunt, astăzi, cele mai mari provocări în profesia de avocat? Dar cele mai mari satisfacții?
Cred că cea mai mare provocare în profesia de avocat este aceea de a rezista, ca avocat. Este cunoscut faptul că avocatura este o profesie liberală, că însăși existența ca avocat practicant este susținută de clientela pe care o ai, de eventualele colaborări care să-ți asigure continuitate profesională, dar și de modul în care îți exerciți profesia. Avocații sunt înscriși într-un Barou, fiecare în funcție de opțiunea sa, iar Barourile fac parte din Uniunea Națională a Barourilor din România, fiind finanțată din contribuțiile avocaților prin intermediul fiecărui Barou.
De asemenea, avocații au propriul sistem de pensie, Casa de Asigurări a Avocaților, iar în funcție de contribuția fiecărui avocat, în funcție de încasările sale, se va încadra la pensia cuvenită. Acest lucru te motivează să ai încasări cât mai mari, pentru a avea o pensie care să-ți asigure stabilitate și în perioada de inactivitate.
O altă provocare cred că este și aceea de a fi cât mai bun, de a fi mereu pregătit, informat cu toate schimbările legislative pentru a putea veni în sprijinul oamenilor atunci când ești angajat în vederea reprezentării cazului clientului cu care ai angajament. Pentru mine, mulțumirea sau satisfacția cea mai mare este atunci când omul pleacă din birou lămurit în legătură cu situația lui juridică, când înțelege procedura care urmează a fi aplicata cazului sau, pentru ca unui client trebuie să-i explici pe înțelesul lui atât termenii juridici, cât și procedura care se aplică speței sale.
În egală măsură, o satisfacție la fel de mare este și atunci când reușești să obții o soluție bună, favorabilă clientului tău. Sunt situații în care soluțiile din unele dosare sunt previzibile, dar sunt și situații în care efectiv te lupți să obții soluția potrivită pentru clientul tău, când trebuie să convingi judecătorul despre adevărul juridic al clientului tău.
Există, de asemenea, și satisfacția banului muncit, întrucât avocatura este o profesie din care poți câștiga destul de bine, însă este și o profesie cu multă încărcătură psihologică, deoarece – odată încheiat un angajament cu un client, acesta își pune toată încrederea în abilitățile tale, iar tu, ca avocat, trebuie să depui toate diligențele pentru a-i oferi o apărare calificată.
Cel mai important este și faptul că nu te plafonezi în această profesie, în fiecare zi sunt situații noi de rezolvat, niciun un divorț nu seamănă cu altul, astfel încât ești mereu antrenat, nicio zi nu seamănă cu cealaltă, astfel încât munca unui avocat nu devine niciodată rutină.
Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga
- Ce legătură păstrezi cu zona natală? Cum crezi că te-a influențat faptul că te-ai născut în inima munților?
Pentru mine, zona natală este tot Acasă, nu m-am desprins prea mult de locurile natale pentru că revin frecvent, am și un birou de lucru în satul natal, unde mă întâlnesc cu clienții, astfel încât legăturile mele cu locurile natale sunt încă vii.
Faptul că m-am născut în inima munților îl văd ca pe un mare avantaj, aici am dezvoltat empatia față de om, față de problemele sale și dorința de a-l putea ajuta prin prisma pofesiei pe care o exercit.
Aici oamenii sunt mai buni, păstreaza credința în suflet, au frică de Dumnezeu și sunt muncitori, deci sunt exemple reale de verticalitate, iar aceste calități m-au ajutat și pe mine în parcursul profesional.
- Te știu o mare cititoare – ce rol a avut, de-a lungul timpului, lectura în viața ta?
Marele Cicero a spus ca Poeții se nasc, oratorii se formează…deci lectura și formarea profesionala sunt indispensabile unui avocat, iar când acestea sunt făcute din plăcere, și roadele culese sunt numeroase.
Mie mi-a plăcut, într-adevăr să citesc, îmi place și acum, iar lectura ajută enorm, mai ales că profesia de avocat presupune și un limbaj elevat, iar acesta se dezvoltă prin exercițiu, implicit prin citit mult.
- Dacă printre cititorii noștri s-ar afla un elev de liceu, ce sfat referitor la școală i-ai da? De ce ai îndemna un proaspăt absolvent să urmeze Facultatea de Drept?
Oricărui elev i-aș transmite îndemnul meu, și anume este acela de a învăța, chiar dacă uneori apare demotivarea generată de mass-media, chiar dacă societatea nu este de cele mai multe ori ofertantă, dar atâta timp cât urmezi un scop, toate în jurul tău te ajută.
Încurajez tinerii absolvenți de liceu să urmeze o facultate cu rost, o facultate care să le ofere șansa de a și profesa în domeniul ales, pentru ca doar asa ai și satisfacția și mulțumirea personală ca anii de studiu nu au fost în zadar.
Cred și că nu toți suntem făcuți să urmăm cursurile universitare, însă contează că ceea ce facem să vină din plăcere, din pasiune, din bucuria de a face meseria zi de zi fără a o simți ca pe o rutină și fără a avea sentimentul că lucrezi doar pentru a supraviețui.
Dacă aleg Dreptul, să știe că este o facultate cu multe oportunități de angajare, că este o facultate actuală, toate noțiunile învățate sunt noi, nemaîntâlnite în vreo materie din liceu, dar care te ține mereu antrenat, iar dacă îți doresc să ajute oamenii să rezolve poate cele mai delicate probleme, pe care singuri nu și le pot rezolva, atunci Facultatea de Drept este opțiunea potrivită.
Ecaterina Carază
