O valoroasă monografie etnografică a zonei Grințieș, „Păstoritul prin munții Neamțului. Studii de etnografie și folclor”, este cea mai nouă carte scoasă de Editura Cetatea Doamnei din Piatra-Neamț. Autorul ei, profesorul Daniel Dieaconu, om al locului, pornește, în demersul său editorial, de la recentul Festival al Oierilor desfășurat la final de septembrie la Grințieș, al cărei importanță în plan cultural este indubitabilă. Dar, ca să se ajungă la un astfel de proiect – Festivalul oierilor, ajuns în 2024 la ediția a XII-a – a fost nevoie ca organizatorii să recurgă la zestrea tradițiilor a oamenilor de la munte moștenite, din generație în generație, de multe veacuri.
Autorul face, pentru început, o scurtă istorie a plaiurilor din jurul Grințieșului, aducând în atenție, printre altele, multele năvăliri și retrageri ale dușmanilor prin trecătorile din Carpații Orientali, cu accent pe zona Tulgheșului, pe acolo pe unde au trecut – aflăm din paginile cărții – căpetenii celebre, precum Sigismund de Luxemburg ori Matei Corvin („regele, transportat pe o targă, scăpă pe drumul Tulgheșului”). Zona a fost, veacuri de-a rândul, una a disputelor, fiind spațiu de graniță între Imperiul austro-ungar și Moldova. Prigonirea românilor din Transilvania a făcut ca prin pasurile de la Cheile Bicazului și Tulgheș să pătrundă în ținutul Neamțului o mare mulțime a populației ardelene.
După această amplă introducere, demnă de o monografie redactată pe baze științifice (nu lipsesc datele statistice!), profesorul Daniel Dieaconu se oprește la tema principală a lucrării, păstoritul în munții Neamțului. Ocupație străveche care, în afara foloaselor imediate aduse oamenilor acestei zone de munte a Moldovei, a avut înrâurire și asupra etnografiei nemțenilor trăitori la munte.
Astfel, activitatea la stână sau în transhumanță a păstorilor a dus la crearea de tradiții, de practici și credințe, care au fost perpetuate de generațiile care s-au succedat de-a lungul veacurilor. Este descrisă, spre exemplu, formarea, și apoi, desfacerea turmei, care au creat, la rândul lor, diverse practici rituale: descântece pentru negi, descântece de obrintire, de uimă, de ulcior, de pușchea, toate aplicate la oameni, dar mai ales la animale. De asemenea, sunt prezente și superstițiile legate de viața și ocupațiile oamenilor de la munte.
Fin cunoscător al etnografiei spațiului care are în cuprins muntele Ceahlău, văile Bistriței și Bicazului, autorul nu omite nici creația populară. Pentru a întregi imaginea de poveste asupra vieții și ocupațiilor înaintașilor, apelează la versuri și cântece de ciobănie („Ciobănaș de la oiță”, „Cântecul mioarei”, „Ciobănaș la oi m-aș duce”, printre altele), ori de haiducie („Cântecul lui Ștefan Bujor”, „Cântecul Grințieșului”, „Balada lui Cristea Păcurar” și altele asemenea), strigături, ori legende („Scăldătoarea vulturilor”, „Piciorul lui Radu”, „Stănilă și Piatra lăcrimată”, „Clăile lui Miron”, „Baba Dochia” și enumerarea poate continua), punând accentul pe viața păstorilor.
Având convingerea că tradițiile populare ale muntenilor din zona Grințieș sunt și astăzi trecute mai departe, de la generațiile de seniori la cele mult mai tinere, profesorul Daniel Dieaconu încheie studiul său asupra etnografiei și folclorului locului cu o serie de portrete ale unor munteni ai prezentului – Constantin Cojocaru-Țuiac, Aurel Ifrim (care vorbește despre bunicul său, Ion Ifrim), Iustina Rugină, Costel Bondrea, Anastasia Stelea, Ghiță Dandu, Maria Ecaterina Curcă, familia Peter (soții Cristian și Ionela, alături de fii Ionuț și Andrei), portrete și povestiri pe care s-au trudit să le strângă și să le transmită mai departe vajnicele colaboratoare Roxana Gabor-Tănase și Corina Crușitu.
Adăugând, în încheiere, amănuntul că lucrarea are în cuprinsul ei și un glosar de termeni păstorești de care s-a îngrijit învățătorul Ilie Alexandru, conchidem că „Păstoritul prin munții Neamțului. Studii de etnografie și folclor” este o carte care întregește portretul lumii etnografice arhaice din zona Grințieșului și, deopotrivă, opera de recuperare a istoriei locale, proiect de lungă durată (ca timp, dar și ca întindere editorială) a profesorului Daniel Dieaconu.
Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare”
