Vornicul (vornicelul) de nunţi este un bărbat respectabil din zonă, care știe bine tradițiile și-i ajută pe nuntași să respecte obiceiurile, iar rolul lui este esențial în buna desfășurare a nunții. Astăzi acest termen a fost înlocuit de unul contemporan: maestru de ceremonii.
Viața uneori ne pune la grele încercări; unele cu un final fericit, altele mai puțin, așa cum ne povestește domnul Ilie Mîrcă, vornicul comunei Grintieș, dar nu numai. Acest rol l-a exercitat între anii 1951-2021 dând dovadă de profesionalism, răbdare și tenacitate, astfel încât localnicii și-l amintesc cu o bucurie aparte. Din fragedă pruncie a fost nevoit să-și ia viața în mâini, a rămas orfan alături de cei 4 frați, mama murise în timpul războiului, iar tatăl a mers pe front. Cu trecerea anilor și-a întemeiat o familie, a urmat diferite meserii (cioban, plutaș și muncitor forestier, de unde a ieșit la pensie). La cei 92 de ani are o memorie vie o voce caldă și-mi povestește atât de frumos încât nu mă mai satur să-l ascult.
Totul a început într-o dimineață frumoasă de toamnă a îndepărtatului an 1951; se întorceau de la o nuntă, iar în căruță era alături de tânăra lui soție și vornicul satului din comună. Din discuție în discuție vornicul se lăuda cum revenea acasă cu bani, iar ceilalți meseni fără bani. Soția domnului Ilie, ambițioasă din fire, nu a stat mult pe gânduri, ci a căutat cartea cu versurile care trebuiau recitate în timpul nunții, iar vreme de o lună, seară de seară a început să învețe cele 4 pagini din cartea „ORAȚII DE NUNTĂ” ediția 1890, sub îndrumarea atentă a nevestei. La scurt timp a început cu o nuntă mică de apoximativ 30 de oameni, ca mai apoi să fie invitat la nunți tot mai mari, în jur de 400 de persoane; la un moment dat chipul povestitorului nostru se întristează, iar cu un ușor oftat îmi spune: „Nu mai este ce fost cândva, totul s-a pierdut, acum lumea s-a modernizat, iar farmecul de altădată a dispărut, nu știm să ne mai bucurăm așa cum se făcea pe vremuri, observ că toate aceste comodități au dus lumea la nepăsare, indiferență, ură. Nu mai este respect, nu mai este nimic din ce-a fost!”.
Vornicul este cel care se ocupă de organizarea nuntașilor pe drumul de la mire, la mireasă, el anunță când începe și când se termină momentele importante, tot el este cel care află când s-a furat mireasa, iar pe vremuri când cinstea nu era secretă, vornicul era cel care îi lăuda pe cei care nu s-au zgârcit la bani, iar de cele mai multe ori ridicând masa arătându-le obrazul celor care nu s-au pregătit așa cum se cuvine.
Ritualul nunților de altă dată era foarte riguros și bine pus la punct după cum afirmă vornicul nostru; mai înainte de toate era necesar să aibă loc logodna – un moment foarte important, încât membrii celor două familii trebuiau să ajungă la un consens asupra bunei organizări a evenimentului, dar și asupra viitorului familiei care urma să se întemeieze. Cu câteva zile înainte membrii celor două familii mergeau din casă în casă cu sticla de rachiu și se închina în cinstea mirilor; aceasta fiind invitația propriu-zisă la festivitate.
Odată ajunși acasă la mireasă, vornicul spunea:
„Bine v-am găsit sănătoși!
Tânărul nostru împărat
De dimineață s-a sculat
Pe față s-a spălat
Părul l-a pieptănat
Din trâmniță a sunat.
Și vedeți dumneavoastră
Ce oaste frumoasă a adunat
Din care la vânătoare a plecat
Viind prin pădure, prin văi adânci
Pădure cu stânci
Am ieșit pe-o cărare
Pe care-am găsit urme de căprioară
Care-am zis:
Să-i fie împăratului nostru soțioară
Și viind pi vale
Am ajuns la o fântână
de la dumneavoastră din zonă
La fântână două fete cu două căldări pline
Care ne-au urat: drum bun! Și să ne fie de bine
Iar de la fântână o urmă de zână
Care a intrat la dumneavoastră în grădină
Nu umblați, nu căutați
Să nu mi-o dați
C-aveam târnăcoape de argint
Și-o scoatem din pământ
Iar ce dă soarele desară
Multă oaste vă-nconjoară
S-aveți care cu fân,
Butoaie cu vin
Vaci lăptoase și fete frumoase
Să mai aveți cinstiți socri mici și mari și lăutari
Să se-adune tot satul
Să se-nveselască împaratul.
Iar dacă socotiți ca n-aveți bucate de-ajuns
Să vă căutați loc de ascuns!”.
În numărul următor o să continuăm cu tradițiile de mult uitate ce se țineau cu sfințenie la nuntă!
Roxana GABOR-TĂNASE
