Ce sunt Paștele și care este semnificația obiceiului de aducere la biserica în Joia mare?
„Paștile” pe care le primesc credincioșii în noaptea sfântă a Învierii sau în dimineața acestui praznic, reprezintă pâinea sfințită și vinul binecuvântate în biserică, în cadrul sfintei Liturghii! La biserică se aduc prescuri care au deasupra semnul Sfintei Cruci, din aluat sau pâini coapte special pentru a deveni „Paști”, sfințite înainte de Liturghia Sfântului Vasile cel Mare din Sâmbăta Paștilor, prin stropire cu vin curat și cu apă sfințită.
La Tulgheș, preotul Vasile Șuteu (Dumnezeu să-l odihnească) a inițiat această sărbătoare frumoasă, un obicei special pentru dimineața zilei de joi a Săptămânii Mari.
Joia Mare de la Tulgheș adună an de an, prin rotația satelor, în procesiune, alături de cai și călăreți iscusiți, îmbrăcați în straie populare de sărbătoare, tineri, bătrâni, copii, cu coșurile pline cu ouă roșii, cozonaci, pâine și vin, pe care le duc la biserică pentru a fi binecuvântate.
Românii sărbătoresc Joia Mare care se mai numește și Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joimariţa prin post, rugăciune, atunci se vopsesc ouăle roșii, bucuria copiilor cărora de obicei le revine aceasta sarcină frumoasă.
Joia Mare este considerată binefăcătoare și pentru morţi. Acum se face ultima pomenire a morţilor din Postul Mare.
În Joia Mare se prăznuieşte spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul, Cina cea de Taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimanu şi vinderea Domnului de către Iuda. În seara acestei zile, creştinii merg la Denia celor 12 Evanghelii.
Timpul, în era noastră, ne supune zi de zi la o presiune imensă, puțin rămânând și pentru cele sufletești, însă poporul nostru a fost mereu, este și va fi un popor credincios. În cele mai dificile situații Dumnezeu, credința în nemăsurata Sa dragoste ne salvează de la cădere. Rânduiala bisericească spune că în post trebuie să ne spovedim, să ne împărtășim pentru ca păcatele neamului să ne fie nouă iertate.
Desigur, rugăciunea este următoarea:
„Dumnezeule cel atotputernic și Doamne Atotțiitorule, Care ai poruncit robului Tău Moise, la ieșirea lui Israel din Egipt și la eliberarea poporului Tău din robia cea amară a lui faraon, să junghie mielul, care închipuia mai înainte pe Mielul, Cel ce de bunăvoie pentru noi S-a junghiat pe Cruce, luând asupra Sa păcatele a toată lumea, pe iubitul Tău Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, pe Tine și acum cu smerenie Te rugăm, caută spre pâinea aceasta și o binecuvântează și o sfințește pe ea. Că și noi robii Tăi pe aceasta am adus-o acum înaintea slavei Tale în această preastrălucită, preamărită și mântuitoare zi a Paștilor, spre cinstea și slava și spre aducerea aminte de slăvita înviere a Aceluiași Fiu al Tău, a Domnului nostru Iisus Hristos, prin care din veșnica robie a vrăjmașului și din legăturile nedezlegate ale iadului am aflat dezlegare, liberare și ieșire. Deci și pe noi, care am adus-o și o sărutăm și din ea vom gusta, fă-ne a fi părtași binecuvântării Tale celei cerești și alungă de la noi, cu puterea Ta, toată boala și neputința, dăruindu-ne tuturor sănătate. Că Tu ești izvorul binecuvântării și Dătătorul vindecărilor și Ție, Părintelui celui fără de început, slavă înălțăm, împreună și Unuia-Născut Fiului Tău și Presfântului și bunului și de -viață – făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.
Apoi: „Se binecuvântează și se sfințește pâinea acestea, prin stropirea cu această apă sfințită, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. (de trei ori).”
Sfintele Paști se consumă în noaptea Învierii Domnului după încheierea Sfintei Liturghii sau în Duminica Învierii, tot după Sfânta Liturghie, înainte de a ne așeza la masa pascală. De asemenea, câte o părticică din aceste Paști se consumă dimineața, în toate zilele acestei sărbători, totdeauna pe nemâncate și în zilele Săptămânii Luminate, până la Duminica Tomii (prima după Paști).
Copiii dimineață se spală pe față cu apa dintr-o cană în care sunt puse un bănuț și un ou roșu pentru bogăție și sănătate.
Învierea Domnului să vă aducă armonie în casă și în gând, împăcare și regăsirea înțelepciunii în sânul familiei.
HRISTOS A ÎNVIAT!