Ai plâns vreodată pentru Țara ta,
Să simți ce dulce-i lacrima iubirii?
Te rog încearcă, nu vei regreta
Și-ai să te simți în culmea fericirii.
Ai plâns vreodată pentru-al tău popor,
Să-i simți în ochi durerea milenară?
Hai, varsă-acum o lacrimă de dor,
Cu iz de mir și gust de primăvară.
Ai plâns vreodată pentru munții tăi,
Pentru pământ, și ape, și câmpii?
Să plângi, să simți în inimă văpăi,
Fiori și-n suflet, zâmbet de copii.
Să plângi, române, pentru Țara ta,
Într-un puhoi de lacrimi dulci-amare,
Iar îngerii din Cer îți vor cânta:
„A fi român e Lege și Onoare”.
