Descendent, pe linie maternă, din italienii Pesamosca, descălecați în Sabasa și nu numai, la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca meșteri fãurari în ale construcțiilor de drumuri și poduri, Mihai Niculiță s-a năsut pe 8 noiembrie, 1951, în comuna Borca. A absolvit liceul din localitate şi Facultatea de Construcţii Civile şi Arhitectură a Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi (1994), a susținut doctoratul cu teza intitulată ,,Reabilitarea construcțiilor din patrimoniu folosind sisteme din betonˮ (2007) şi este atestat, de către Ministerul Culturii, Cultelor şi al Patrimoniului Cultural Naţional, ca specialist în domeniul restaurării structurilor istorice de patrimoniu, realizând diverse lucrări de consolidare, reabilitare şi restaurare. În 1991 și-a deschis o firmă de construcții, intitulată S.C. Conic, S.R.L., prin care a derulat lucrări de reabilitare a unor clădiri de patrimoniu din mai multe localități din țară. La Borca, în localitatea natală, a coordonat lucrările de etajare a unei clădiri de școală, precum și a Ocolului Silvic.
Cu peste 50 de ani experiență în domeniul construcțiilor, Mihai Niculiță este un adevărat uomo universale, un intelectual în adevăratul sens al cuvântului. În cel mai recent interviu, dat pentru o publicație din Piatra-Neamț, mărturisește: ,,Aveam 10 ani când bunicul, înainte să moară, m-a chemat și mi-a zis să mă fac arhitect, să construiesc biserici. Și am ajuns la bătrânețe nu să fac biserici, ci să salvez de la ruină biserici – o parte din ele. Asta e cea mai mare bucurie, că amărăciuni am strâns și strâng și acuma câte nu vă puteți închipui. Duc cu mine tot felul de eșecuri. Sunt clădiri pe care le-am făcut și mi-e rușine să spun că eu le-am făcut. (…) E un domeniu în care niciodată rezultatele nu sunt pe măsura eforturilor pentru că te exprimi prin alții, nu e ca în chirurgie unde doctorul operează cu mâna lui. Dacă o clădire e mare și muncesc la ea 50-60 de oameni nu poți să-i urmărești în tot momentul. Se strecoară erori. Unele din neștiință, altele din rea-voință. Și la urmă răspunde cel care a coordonat lucrarea. (…) E ca în balada Meșterului Manole, hai să-ți luăm schelele, vezi cum te descurci cu aripi de draniță. E, într-adevăr, o meserie ingrată.ˮ
Ecaterina Carază
