duminică, noiembrie 24
Motto: „Şi Moldova nasc oameni”, Miron Costin
Motto: „Şi Moldova nasc oameni”, Miron Costin

În urmă cu 63 de primăveri un suflet de om pășea în lume, neștiind care-i va fi cărarea sau menirea, dar a deschis ușa vieții și a început să călătorească, urmând un curs firesc al vieții, bucurându-se de tot ce i-a fost dăruit. Din fragedă pruncie, tânărul Dumitru Luca a fost atras de muzică, iar zilnic intona din toată inima spre bucuria celor din jur, având-o ca muză pe sora mai mare căreia îi sorbea cuvintele atunci când cânta. Cu nostalgie își amintește cum mergea vara pe dealuri și ținea adevărate concerte acompaniat de muzica naturii pe plaiurile natale ale comunei Farcașa.

 Timpul jocului infantil s-a disipat, iar copilul năzdrăvan a mers la școală, unde distinsa învățătoare Ana Lupu i-a remarcat talentul încurajându-l și ajutându-l să participe la nenumărate concursuri, festivități și evenimente culturale din acele timpuri. În clasa a IV-a o oportunitate i-a bătut la ușă: în vremea aceea talentele se căutau, iar un profesor de muzică al Liceului de artă din Cluj selecta tinere talente. Doamna învățătoare Lupu l-a recomandat împreună cu o altă colegă la fel de înzestrată, însă din anumite motive familiale nu au urmat acea cale.

Anii s-au scurs cu bune, cu rele, dar nu a fost zi în care prietenul nostru să nu cânte! Urmând cursurile unei școli profesionale din Piatra Neamț, nu a pierdut vremea, ci s-a înscris în „Clubul tineretului” participând la numeroase concursuri județene luând premii la diferite manifestări tematice: („Festivalul Mărțișorului”, „Cântarea României”, „Toamna Băcăuană” ș.a.)

Ulterior și-a întemeiat o familie frumoasă, a făcut parte dintr-un ansamblu cultural din cadrul Întreprinderii Miniere Crucea, participând la diferite spectacole, dar nu a dorit ca viața de familie să treacă pe locul doi, așa că nu a rămas mult timp în acest ansamblu. Nu a avut ocazia să învețe să cânte și la un instrument muzical, fiind singurul lucru pe care-l regretă, dar cu siguranță nu este prea târziu!

În timpul liber „cântă” cu dibăcie și pricepere la mașina de cusut. Așadar acul, ața și notele muzicale întregesc portretul rapsodului fărcășan de la „poale de Ceahlău”, așa cum îi place să se prezinte.

Iubește tradiția, locurile natale, oamenii, obiceiurile și se consideră binecuvântat de către Dumnezeu pentru toate realizările pe care acesta le-a avut. A dorit să creeze un CD, pentru a-l lăsa moștenire generațiilor de azi și de mâine, un mod de a transmite frumusețea cântecului popular, al doinelor și al baladelor care au însoțit neamul acestor văi. În studioul lui Cristi și Vasile Năstase din Bacău a luat naștere așadar primul CD care conține 15 piese ale Văii Bistriței adunate din folclorul autohton.

A compus, a cules, le-a adaptat după sentimentele lui, iar muzica sa se remarcă prin emoția pe care o transmite atunci când cântă.

În 2010-2011 a participat  la un concurs de muzică populară din cadrul postului de televiziune „Favorit”, unde a interpretat cântecele „Pentru jocul tropotit” și „De la poale de Ceahlău”, luând locul al II-lea la categoria de 50 ani plus.

Cântecele care-l reprezintă sunt „De la poale de Ceahlău”, „Doamne, cum mai trece timpul”, melodii creație proprie sau culese de la un rapsod local, Mihai Lupuleasa, care acum nu mai este printre noi. Mai are câteva texte create de doamna Mariana Conceru, toate acestea se aflându-se pe CD. Consideră că aceste cântece pot fi folosite și ca niște cărţi de vizită în prezentarea acestor meleaguri pe care le îndrăgește nespus de mult.

Interpretarea doinei „Plutașii” l-a ajutat să ocupe mereu locuri fruntaşe, iubește acest cântec și-l intonează cu mare dăruire. Alăturăm un mic fragment din aceasta:

„Frunză verde păltinaș

M-o făcut mama plutaș

Iar tătucu meu săracu

Mi-a dat șpranga și țuiacu…”

O doină pe care a compus-o și care se dorește a fi un mesaj pentru cei care taie haotic pădurile, care îi este la fel de dragă (https://www.youtube.com/watch?v=vpPdIOn9fT8, alăturăm adresa de you tube unde se poate asculta și lua aminte:

„Frunză verde ca iarba, măi

Când era iarnă în vremea mea, măi

Tare frumos mai era, bis

Colindam pădurile

Pi toate dealurile, măi

Dar aș mai colinda

Nu mai este cum era…”

Chiar dacă viața l-a dus prin „țări străine”, reușește să trăiască românește, nu este moment în care să nu se gândească la meleagurile natale. Cântecul și portul popular îl însoțesc peste tot interpretând cu dăruire piese din folclorul autohton în nenumărate ocazii la care este invitat. Românii din afara granițelor încă iubesc românește și se bucură prin intermediul oamenilor celor ca Mitică Luca pentru că le mai alină dorul de-un dans popular, de-o ie purtată cu mândrie reușind astfel să se reconecteze la Patria Mamă.

Rapsodul nostru, cu trecerea timpului, a înțeles că „…un prooroc în patria lui nu prea e prețuit”, cu toate acestea își dorește să fie mereu aproape de oameni, să-i bucure prin intermediul muzicii și să valorifice acest har de la Dumnezeu. Un lucru este cert: la muzică nu va renunța niciodată! Dar așa cum spunea marele Balzac: „Omul trăiește de două ori, odată în realitate și a doua oară în amintiri”. Alegerea ne aparține cum vrem să fim amintiți.

Roxana GABOR-TĂNASE

Share.

Leave A Reply