Supranumită și „vestitoarea primăverii”, această înaripată este poate cea mai îndrăgită pasăre de la noi, mai ales că ajută la „curățenie” prin gospodării deoarece se hrănește cu insecte dăunătoare.
Denumire științifică: Hirundo rustica.
Este considerată a fi una dintre speciile cu o distribuție largă în emisfera nordică, cunoscându-se șase subspecii. Iernează în Africa la sud de deșertul Sahara, America de Sud sau Centrală, sudul Asiei, nordul Australiei.
Pentru a-și face cuib preferă orice loc excepție făcând arborii, materialele de construcție sunt: noroi amestecat cu salivă, fire de paie, pene sau păr de animale, iar ambele sexe lucrează neîntrerupt. An de an se reîntorc la casele lor sperând că acestea nu au fost distruse.
Curiozități:
Ø Se spală în zbor, la nivelul apei, dar mai mult preferă să se îngrijească seara, la aceeași oră;
Ø Ea vine de Buna Vestire sau Blagoveștenie (25 martie); de aici supranumele de „vestitoarea primăverii”;
Ø Se spune că la casele unde acestea își construiesc cuib este un semn că familia va avea un an îmbelșugat și ferit de calamități;
Ø Aduce ghinion celui care îi va strica cuibul;
Ø În Estonia din 1960 rândunica este considerată pasărea națională;
Ø 95% din timp și-l petrece în aer;
Ø Poate atinge o viteză de zbor de 120 km/ h;
Ø Au o vedere foarte bună;
Ø Rândunica era considerată pasăre sacră în Egiptul Antic;
Ø Coada sa bifurcată reprezintă un semn distinctiv al speciei;
Ø Poate fi și un totem: fie aducătoare de bunăstare, de iubire, mereu în căutarea primăverii și a păcii;
Ø Este recunoscută pentru zborul său neîntrerupt și agil;
În timpuri de mult apuse, se spune că rândunica ar fi fost o fată-păstor, deghizată în haine de bărbat. Dar într-o bună zi pe lângă turmă trecu un tânăr care de cum o zări se îndrăgosti pe dată. Ochii acestei frumoase păstorițe l-ar fi făcut să creadă că e femeie, dar deghizarea arăta a bărbat… dilema era pe măsură.
Acesta nu-și putea găsi pacea! Într-o bună zi se gândi că ar fi mai ușor să-și afle liniștea în frământarea sa, dacă ar supune-o la niște probe. Fata trecu cu bine peste toate acele născociri inventate de acest tânăr până la proba finală când cei doi trebuiau să se scalde în apa care brăzda munții.
Fata sări îmbrăcată în râu și-l trecu înot, numai că pe malul celălalt își scoase pălăria, iar tânărul îi văzu frumoasele cosițe.
Bucuria care-l cuprinsese era fără margini și se gândi să se deghizeze și el astfel apăru cu un car în care avea o furcă de tors din aur și o ceru în căsătorie. Când fata se urcă în car acesta porni în goană spre casa lui. Trecând peste un pod fata aruncă inelul spunându-i că va vorbi cu el dacă acesta îl va găsi. Tânărul îl află numaidecât; rostindu-i următoarele cuvinte:
„Draga mea rândunică, de acum vei vorbi cu mine?”
Dar ea se prefăcu în rândunică și zbură în înaltul cerului!
Și-am încălecat pe-o șa, de v-am scris legenda cam așa!
Rândunica reprezintă libertatea, curajul, speranța, adaptabilitatea și statornicia în lume.
Roxana GABOR-TĂNASE
