Scriitoarea Doina Ruști a auzit de Zavaidoc (pe numele său real Marin Gheorghe Teodorescu) din copilărie, când, pe scara blocului unde locuia, a spart o placă de patefon cu înregistrările acestuia, ca să vadă ce este înăuntrul ei. Nu demult, răsfoind un număr vechi din ziarul ”Universul”, s-a reîntâlnit cu numele lui Zavaidoc. Și așa a început documentarea acestei cărți, studiind ziare vechi, descoperindu-l pe Zavaidoc din știrile ce apăreau în presa interbelică. Zavaidoc a fost cel mai iubit și apreciat cântăreț de muzică românească, repertoriul său incluzând cântece lăutărești, romanță, cântece la modă în acea vreme, operetă și jazz. A cântat și împreună cu fratele său, violonist cunoscut, dar și cu sora sa. A fost printre primii culegători de folclor. Acțiunea cărții este plasată în anul 1923, când economia era la apogeu, când firme străine pătrund și în țară, majoritatea situându-se pe Calea Victoriei. O nouă Constituție, primul film românesc, exodul studenților spre Paris, printre care și Ștefania Mărăcineanu, binecunoscută pentru studiile ei asupra radioactivității, inaugurarea Centrului Militar, efervescența trăirilor, feminismul, pasiuni, trădări în dragoste, conferințe, concediul lui Iorga, care nu mai făcea față studenților cuziști, atentatul asupra Regelui, răpirea unei adolescente, medicamentele ”primejdioase” ce pătrund în țară, la fel ca și moda vestimentară din Occident, iată cu ce se confrunta Bucureștiul interbelic. Astfel de evenimente erau subiecte pentru cântecele lui Zavaidoc. Este păcat că nu s-au păstrat toate. Carol, tânăra naratoare a cărții, dezvoltă o pasiune pentru cântărețul care stătea la părinții ei în gazdă.
Zavaidoc era model de eleganță, bun gust, seducător înnăscut. Doar că el nu avea ochi decât pentru Matilda, o studentă care obținuse o bursă la Sorbona, femeie emancipată, care ascunde taina unei crime pe care o săvârșise în legitimă apărare, crimă care zguduise în acel an Bucureștiul. Copil orfan, Zavaidoc iubea femeile cu patimă, dar era rezervat față de ele. Iubirea lor nu se poate finaliza, Matilda dispare, iar concertele lui sunt pline de tristețea iubirii neîmplinite. Zavaidoc cânta în restaurante, la grădinile de vară, sau chiar pe stradă, dacă lumea i-o cerea. Când chiuia Zavaidoc, chiuia toata strada, precupețele își ridicau fustele, toți erau în delir. Zavaidoc începuse să înregistreze pentru case de discuri, venite din toată lumea, și mai ales din America. Zavaidoc a fost brandul muzical al României interbelice. Nu știu dacă a cântat la Hanul lui Manuc, dar pot să-mi imaginez Centrul Vechi al Bucureștiului invadat de vocea mistuitoare a acestui mare artist, pot sa-mi imaginez cum lumea care chefuia, era într-un entuziasm excesiv. ”Dragostea e ca o râie”, ”Aleargă, Gheorghiță, aleargă”, ”Maria neichii, Marie”, ”Cine te-a făcut pe tine” sunt doar câteva cântece pe care n-ar trebui să le uităm. Unele cântece au fost preluate cu succes de Maria Tănase. Antropologie socială și culturală a făcut Doina Ruști în romanul său, amintindu-mi de un alt mare scriitor pe care-l admir, Orhan Pamuk.
La bună lectură !
