Personalitate fascinantă și dezinvoltă, vorbitor a 6 limbi străine, 3 doctorate și o exemplară capacitate de muncă, putând studia câte 18 ore pe zi, acesta a fost Ioan-Petru Culianu, de la al cărei dispariție au trecut 34 de ani. Șef de promoție a Facultății de Litere din București, a nimerit prin repartiție într-un loc îndepărtat și obscur din România, când el spera la un post doctoral de asistent la catedra de limbă italiană. În timpul facultății i s-a propus să colaboreze cu securitatea, dar a refuzat în mai multe rânduri. A fost lăsat în pace datorită intervenției ministrului învățământului de atunci. Culianu nu era nici de dreapta, nici de stânga, criticând dur cele două orientări politice. La 22 de ani a plecat la Perugia, la o școală de vară și de atunci nu s-a mai întors niciodată în România. A fost excomunicat, adică nu a mai existat pentru România. A studiat la Universitatea Catolică Sacro Cuore, susținând licența despre gnosticismul lui Hans Jonas și la Sorbona. În 1976 se stabilește în Olanda , fiind pe rând asistent și profesor la catedra de limba română. Este cea mai prolifică perioadă, în 12 ani a scris 26 de studii, 64 de articole și recenzii, 4 cărți de specialitate despre religii. În 1986 a plecat la Chicago, devenind discipolul lui Mircea Eliade, cu care a purtat corespondență încă din studenția sa românească. La Chicago este visiting professor, apoi profesor titular la Chicago Divinity School.
Specializat în gnosticism, creștinism timpuriu, istoria și cultura Renașterii , publică 3 cărți cu ajutorul lui Eliade la mari edituri din Franța și Italia, traduse apoi în engleză. Este autorul a 54 de cărți, să ne gândim că avea 41 de ani când a murit. Avea un tip de cunoaștere și lecturi numeroase, care sunt greu de stăpânit într-o viață de om. A fost un geniu, fără doar și poate. Nimeni, în America, nu a făcut ce a făcut el și nu a fost la fel de erudit. La Chicago era privit cu rezervă de colegii americani, care-și sfătuiau studenții să nu participe la cursurile lui. Studenții, însă, l-au apreciat și iubit. Culianu a avut capacitatea de a vedea implicațiile lucrurilor, a faptelor, a evenimentelor. Era profetic. A profețit lovitura de stat din 1989 din România. Chiar dacă era cetățean american, a criticat mereu dictatura lui Ceaușescu, dar și duplicitatea noului regim al lui Iliescu. Primea amenințări cu moartea telefonice sau semnate ”Urmașii lui Avram Iancu”, i s-a spart apartamentul.
”În ziua de 21 mai 1991, Ioan-Petru Culianu a fost împușcat mortal în ceafă, în plină zi, în toaleta Universității din Chicago. Era ziua de naștere a mamei lui Culianu și anual el trimitea felicitări care ajungeau la timp. În acel an 1991 felicitarea a sosit la timp, dar fără ștampilele celor două țări. Cineva a pus-o în cutia poștală. Din acel moment apar coincidențe și complicități bine dosite. Poliția din Chicago și FBI-ul au eșuat lamentabil în elucidarea cazului de asasinat. Prietenii apropiați au făcut anchete, fără să afle mare lucru .În România jurnalista Ileana Petre a colaborat cu FBI-ul. Ted Anton, jurnalist și scriitor american a lucrat cu FBI-ul, a învățat românește și a anchetat cazul pentru cartea sa ”Eros, magie și asasinarea profesorului Culianu”, încât a putut furniza informații și poliției. Supozițiile sunt multe :un caz comandat de șeful SIE ,căpitan KGB din fruntea spionajului românesc, Mihai Caraman, asasinat politic, pentru că deținea documente despre lovitura de stat, răzbunarea legionarilor, asasinat religios, asasinat sexual, încercându-se compromiterea lui . Nimic nu e sigur, iar americanii nu au închis cazul. Istoricul Marius Oprea spune că se mizează pe frică și pe uitare și că ” Timpul lucrează pentru ei”. Care ”Ei”? Căpitanul SRI Nicolae Ulieru face referire la ”Tăcerea celor care puteau să știe ceva”, pentru că Mihai Caraman s-a sinucis.
Sursa: ”Ioan, câte dimineți în numele tău”, film realizat de Irina Szasz, difuzat la TVR 1, în ziua de 21 mai 2025.
