Colonel doctor inginer Petre Joița este temporar vecinul meu și soțul celei mai bune prietene din copilărie. Temporar, spun, pentru că prietenii mei locuiesc la București, iar la Borca vin din când în când la casa părintească. O ie foarte veche, cu un model deosebit, care nu-și mai găsea locul în casă, a fost revelatoare pentru începutul unei pasiuni. De la o ie, care s-a dovedit a fi o comoară orientativ-tradițională, Petre Joița, a devenit un scormonitor de vechituri. Curios din fire, s-a documentat și a început să adune obiecte care nu-și mai găseau locul de ”perimate” ce erau prin gospodăriile cunoscuților.
A început să viziteze și târgurile de vechituri, de unde venea cu portbagajul plin. Încet, încet două încăperi din curtea socrilor au devenit locul ideal pentru aranjarea obiectelor de colecție. Efortul a fost mare, obiectele fiind aranjate în ordinea cronologică a apariției și folosirii lor, dar și după domenii de utilizare. Obiectele au fiecare povestea lor, și nimeni în afară de Petre Joița nu este mai bun ”povestaș” și ghid însuflețit. Prezentându-și colecția, custodele muzeului, pentru că locul are și o firmă, ”Punct muzeistic Poiana Sabasei”, transmite atât de multă emoție și este atât de implicat sufletește, încât pleci de acolo cu sentimentul că ai vizitat o mare galerie de obiecte tradiționale.
Experiența lui este despre cum trebuie cultivată dragostea pentru trecutul satului. Astfel, un dosar este despre ”înscrisuri vechi”, 1922-1968, cu acte, cum ar fi: un ordin de chemare în armată din 1938, tichete pentru combustibil, acte de vânzare scrise de mână, certificate vechi de botez, buletine de căsătorie.
Apoi urmează cărțile și revistele vechi, medalii, monede și bani de hârtie, telefoane vechi, mașina de cusut Singer, obiecte de bucătărie, de la cele din lemn, până la cele metalice, obiecte de prelucrare a lânii, apoi urmează sectorul mineritului, a tâmplăriei, a ciubotăriei, unitățile de măsură, un radio de mașină cu lămpi din 1950, televizoare, difuzoare, aparate de radio, primul laptop, aproape primitiv, sectorul electronică și telecomunicații, obiecte școlare, adică toc, cretă plumbuieră, abac, un banc de lemn cu melc tot de lemn vechi de 100 de ani, o acvilă interbelică, simbolul aviației, poze vechi și emoționante, carpete și covoare, ștergare cusute manual.
Petre Joița este un interlocutor senzațional, plăcut de toți cei care calcă pragul muzeului, pentru că vorbele lui vin din inimă, iar istoria pe care o povestește el este vie și nepieritoare. Copiii care vin în vizită, însoțiți de învățătoarele lor se pot juca cu obiecte vechi, pot desena și pleacă îmbogățiți pe la casele lor. Cândva, spuneam că satul trăiește din amintiri. Amintirile povestite de Petre Joița sunt atât de încântătoare !
