Nu este vorba despre personajul real, generalul Osman Nuri Pașa, comandantul trupelor turce de la Plevna, ci despre figura generalului transpusă într-o piesă de teatru popular istoric. În 25 decembrie 1880 la Târgu-Neamț avea loc premiera piesei „Căderea Plevnei” sau „Predarea lui Osman” (numele variază de la un sat la altul), premieră care marca începutul teatrului populat istoric, teatru care se joacă ân zona Moldovei la sărbătorile de iarnă. Târgu-Neamț joacă un rol important în istoria acestui tip de teatru, fiind locul unde și-au făcut intrarea pe scenă „Arnăuții”, „Masa Verde” și altele, însă gloria Târgului Neamț a fost adusă de „Arnăuții” și „Predarea lui Osman”.
În ziua de 25 decembrie a anului 1880, locuitorii din Târg au văzut, cu mare uimire, un landou măreţ, strălucitor, tras de patru cai albi şi care era escortat de 12 călăraşi tot pe cai albi. În urma landoului venea o căleaşcă frumoasă în care se aflau doi generali turci. Şi caleaşca era flancată de 10 soldaţi turci pe cai murgi, mai mare mândreţea! În landou, generalul roman Cerchez și cel turc, Osman Pașa iar în căleașcă, generalii turci Ilahim și Abu Suliman.
Imediat vestea s-a răspândit iar piața din centrul târgului s-a umplut de gură cască venită să vadă cine sunt personajele, pentru că nimeni nu știa ce se întâmplă. La un moment dat, landoul s-a oprit după ce a dat un ocol pieții, la fel și trăsura, în timp ce soldații care însoțeau cele două trăsuri s-au așezat pentru salut. Personajele şi-au luat locurile şi a început spectacolul. Succesul a fost fulminant, actorii amatori fiind nevoiți să susțină patru reprezentații, încasările fiind pe mășură. Au urmat spectacole date pentru primar, pretorul plășii și alte oficialități. Datorită succesului imens au mai susținut spectacole prin târg și în zilele de 26 și 27 decembrie. Regizorul piesei a fost învățătorul Vasile Ciucanu.
Predarea lui Osman a fost ca o bombă; vestea despre această piesetă şi „montarea„ măreaţă a nemţenilor s-a răspândit cu iuțeală. În 1881, este jucată la Piatra, iar până la 1890 ajunge și la Fălticeni, Roman și în alte orașe și sate, încât la 1900 o găsim răspândită în foarte multe sate din județele Neamț și Roman. În 1885 își făcea debutul o altă piesă, „Jianul”, însă acesta nu a știrbit succesul lui Osman.
Predarea lui Osman a „ţinut afişul” pînă în anii ’30, cînd a fost înlocuită de „Masa verde” („România pitorească”, nr. 5, 1977, p. 17; „Teatrul”, an 44, nr. 4, 1977, pp. 36-38.).
Predarea lui Osman
Personajele:
OSMAN PAŞA
HALIM
ABDU SULIMAN
GENERALUL CERCHEZ
SOLDAŢI TURCI, număr variabil
SOLDAŢI ROMÂNI, număr variabil.
Costumaţia: Osman paşa are în cap un fes roşu, pe care este brodată, cu fir de aur, semiluna. În rest, o tunică militară turcească; are decoraţii şi leduncă în fir de aur; este încins; are sabie cu minerul bătut cu pietre scumpe; pantaloni, gen şalvari, din mătase roşie; cisme.
Halim şi Abdu Suliman sânt îmbrăcaţi la fel, dar mai puţin luxos.
Generalul Cerchez, ca un ofiţer — general — în ţinută de campanie.
Soldaţii turci sunt în număr variabil; Osman paşa are lângă el, în permanenţă, o gardă; de asemeni, şi ceilalţi generali sunt însoţiţi de soldaţi; soldaţii au în cap fes roşu; în rest, ţinuta de soldat, pe care actorii au luat-o din pozele timpului; au iatagane.
Soldaţii români sunt roşiori şi, ca atare, îmbrăcaţi ca roşiorii din armata română a anului ’77—’78.
TOŢI (cântă):
Oştile stau faţă-n faţă,
Strânse în câmpul de război.
Lupta-i gata să-nceapă,
Luptă crâncenă d-apoi.
O, tu, maică întristată,
În acest amar şi trist minut,
Îţi trimit încă o dată
Încă o dată un sărut.
Astăzi patria ne cheamă,
Pentru ea ca să luptăm.
Caută, dar, iubită maică,
Orice dor să-l dăm uitării,
Şi de mine mândră să fii.
C-ai un fiu care luptă
Sub al ţării drapel.
Şi când vestea morţii mele
Pân’ la tine va veni
Caută-n munţi şi-ntre vâlcele,
Trupul meu spre a-1 găsi.
Negăsindu-l, tu te-ntoarce
Şi-ţi îndreaptă ochii spre cer,
Întru rugă caldă şi fierbinte,
Pentru toţi cei ce pier,
Sub al ţării drapel.
ABDU SULIMAN:
Eu sunt Abdu Suliman
Şi sunt trimis de sultan
Cu tare îndrăzneală,
Să port război în ţară.
Pe români să-i nimicesc,
Şi pe ruşi să-i potopesc.
OSMAN PAŞA:
Tu, Abdu Suliman,
Trimis de sultan,
Pe români să mi-i supui,
Şi ruşilor să le arăţi,
Vitejia turcească!
(Soldaţilor)
Băieţi!
Voi teamă să n-aveţi
Că România-i ţară mică
Şi pe dată o zdrobim,
Şi pe ruşi îi nimicim.
ABDU SULIMAN:
Prea mărite gâzi,
Şi sfinte Mahomed,
În viaţă eu am dat
Piept cu mii de ghiauri
Şi întotdeauna am ieşit învingător!
OSMAN PAŞA:
Ei, Halim, ia spune,
Cu războiul ce mai este
Şi de acolo din focul luptei
Ce mai veste?
HALIM:
Din război,
O veste bună
N-avem încă.
Noi trimitem oaste, oaste,
Şi Curcanii ne-o mănâncă.
OSMAN PAŞA:
Ce Curcani, Halim, ia ‘spune,
Doar sunt ruşii şi românii?!
HALIM:
Cu Curcanii, luminate,
De un ceas mereu vă spun!
OSMAN PAŞA:
Ce Curcani?!
De curci vi-i frică?
Aduceţi, aici, Curcanii,
Să-i mănânc eu singur fripţi.
ROMÂNII (cântă):
Osman moare de-ntristare,
Că se vede la strâmtoare.
Scoală, Osman, te deşteaptă,
Să vezi Plevna-nconjunată,
De români cu spada lată
Şi de ruşi cu-armata toată.
Fata lui gază Osman,
Griviţa, poartă un colan,
Şi colanu-i ide oţel.
Joacă fulgerii pe el.
Alelei, Griviţă, fa,
Eu colanul ţi l-oi lua,
Şi-napoi nu ţi l-oi da.
Tu eşti fată de păgân
Eu sunt viţă de rumân.
Tu eşti pentru sărutat,
Eu sunt voinic de luptat.
Ia deschide-ţi sinul tău,
Că de nu,
(Zău) ţi-il deschid eu!
GENERALUL GERCHEZ:
(0) păgâne din răsărit,
Ce furtună te-a adus
Aici, pe pământul meu,
Primitor de Dumnezeu?
Într-o clipă am să te fac
Făr’ de cap şi făr’ de steag.
OSMAN PAŞA:
Nu te-aş crede, generale,
C-ai putere atât de mare,
Cu-o armată atât de mică,
Să-ţi ştiu de frică!
Nu ţi-e frică, generale,
De această cutezare?
De paloşul meu sclipitor,
Ce are să te înfioreze
Şi capu’ să (i-1 reteze?
GENERALUL CERCHEZ:
Nu, bre, Osman,
Că Plevna voastră
Este înconjurată
Şi de români va fi luată.
Armatele tale, nouă se vor închina,
Iar tu singur iabia îmi vei da.
OSMAN PAŞA:
Te-nşeli, generale,
La ceea ce vorbeşti.
Nu ştii că Osman paşa
E nebiruit?
De frica ţării mele
Şi a lui Mahomed,
Tremură tot pământul.
Ienicerii mei,
Pui de lei.
Un semn să le fac,
Lăsaţi steagu’ şi fugiţi,
Lăsaţi casă şi părinţi.
Eu Plevna nu voi da
Şi nu mă voi preda !
GENERALUL CERCHEZ:
De trei luni,
Eu Plevna bombardez.
Cu voie sau fără voie,
Ai să te predai.
HALIM:
Osman, bre,
Bre Osman!
Plevna-i înconjurată
Şi de români va fi luată.
Trebuie să ne predăm!
OSMAN PAŞA:
Allah ‘din cer şi tu, sfinte Mahomed,
Mă laşi pe mine, astăzi,
Cu lacrimi pe obraz.
Sunt rănit şi învins
De acest popor mic
Straşnic de viteaz.
(Generalului Cerchez)
Predau sabia mea
Că nu mai pot lupta cu ea!
GENERALUL CERCHEZ:
Primesc această sabie din mâinile tale
Pe care o voi depune la picioarele
Majestăţii-Sale.
TOŢI (cîntă):
Români, trompeta sună,
Veniţi, cu mic cu mare,
Armata noastră vine
Cu steagul tricolor.
Aduceţi flori frumoase
Să-ncingem fruntea lor!
Prof. dr. Emanuel Bălan
