Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Agapia este o icoană făcătoare de minuni, cinstită cu o evlavie deosebită de către credincioșii din împrejurimi și de toți cei ce își îndreaptă pașii spre această lavră nemțeană. Icoana este așezată în biserica cea mare a mănăstirii, în partea dreaptă a naosului, într-un baldachin de lemn, frumos sculptat, fiind străjuită de candele mari și veșminte brodate, lucrate cu multă măiestrie de maici în atelierele mănăstirii.
Icoana aceasta a fost întotdeauna în atenția tuturor cercetătorilor și face parte din categoria celor cinci icoane bizantine, foarte vechi, vestite în țara noastră. Tradiția o coboară până în secolul al VII-lea, afirmând că ar fi una dintre icoanele purtate pe zidurile Constantinopolului, când acesta a fost înconjurat de perși (626), fiind o icoană de procesiune.
Referitor la vechimea şi originea icoanei Maicii Domnului de la Mănăstirea Agapia, aflăm din documente că această icoană fost mai întâi la Mănăstirea Boiştea, ctitoria Ieromonahului Macarie Bou (1373-1392),și pusă de acesta în biserica mănăstirii ,,pentru maicile călugăriţe din neamul lui şi din neamul boierilor mușateşti”. Este posibil ca icoana Maicii Domnului să fi aparținut înainte Mănăstirii Neamț, dar această informație nu este sigură. (vlădica Iosif I Muşat avea chilie la Mănăstirea Boiştea, iar duhovnicii mănăstirii erau de la Mănăstirea Neamţ, de aceea ar fi ajuns icoana la Mănăstirea Boiștea prin filieră nemțeană). După ce Mănăstirea Boiștea se desființează (începutul secolului al XVII-lea) icoana este transferată la Mănăstirea Topliţa. De la Toplița, în timpul domniei lui Ieremia Movilă va fi dusă la Mănăstirea Gârcina, împreună cu câteva călugărițe, ,,în pădurile cele mai mari de la Schitul Gârcina, ca la un loc mai ferit”.
Icoana va rămâne la Mănăstirea Gârcina până în anul 1803, când va fi adusă la Mănăstirea Agapia împreună cu maicile de acolo, după cum ne relatează rezoluția pusă de domnitorul Alexandru Moruzi pe anaforaua Mitropolitului Veniamin Costache în legătură cu transferarea călugărițelor de la Gârcina la Mănăstirea Agapia: ,,dacă și cele două schituri, ce au fost iarăși de călugărițe, Gârcina și Vânătorii Petrii, care sunt supuse povățuirii sfintei mitropolii, după vreme nu pot fi acum de a lor bună petrecere, hotărâm dar și Domnia mea, că și călugărițele ce au fost la aceste două numite schituri, să se ridice și să se mute iarăși la Mănăstirea Agapia, unde împreună să ducă și sfânta icoană a Preasfintei de Dumnezeu Născătoare și Pururea Fecioara Maria, ce până acum a fost la Schitul Gârcina și să se așeze acolo”. La acest ,,transfer” al icoanei a intervenit și mitropolitul Veniamin Costache care menționează în ,,Anaforaua” pe care o înaintează domnitorului că ,,este o icoană bizantină foarte veche de mare valoare”.
În timpul Eteriei din anul 1821, această icoană a fost ascunsă în pământ, într-o grotă din pădurea de pe dealul Bogoslovului unde a stat un an și șase luni. În același an, icoana a fost îmbrăcată pentru a treia oară în argint.
În anul 1970, pictorul Gheorghe Zidaru din București a dezbrăcat sfânta icoană de îmbrăcămintea metalică și a constat că ea fusese repictată în secolul al XVI-lea. Icoana a fost atunci transportată în atelierele de restaurare ale muzeului de artă pentru curățirea vechii picturi. Pictorul Gheorghe Zidaru a curățat cu grijă pictura din secolul al XVI-lea și a scos la iveală o minunată icoană a Maicii Domnului de tipul Hodighitria. Maica Domnului ține pe Pruncul Iisus pe brațul stâng, iar Acesta cu mâna dreapta binecuvintează lumea. În colțuri sus sunt pictați în medalion Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, ocrotitorii acestui sfânt locaș.
Ca și concluzie, amintim cuvintele spuse atunci de pictorul Gheorghe Zidaru: „compoziția icoanei este de o monumentalitate remarcabilă, amintind măreția și eleganța unui monument de arhitectură bizantină”.
Pr. Anisiea GHEORGHIȚĂ
