Ca o piesă de teatru, așa este viața: nu interesează cât de mult a ținut, ci cât de frumos s-a desfășurat! A ști cum să îmbătrânești este o capodoperă a înțelepciunii, și unul din cele mai dificile capitole din marea artă de a trăi. – Henri Amiel
Mariea Samachiș s-a născut în Comuna Farcașa, Județul Neamț, la 20 aprilie 1926, într-o familie cu opt copii, ea fiind penultima în familia Casandrei și a lui Vasile Crețu.
BUNICUL – Alexandru Florescu, absolvent a trei ani de facultate la Iași, a fost primar în Borca 20 de ani, inaintea primului Război Mondial, a avut 9 copii, printre care pe CASANDRA – mama Mariei Samachiș, înfiată la Farcașa în familia lui Gheorghe Dănilă Carază.
Bunicul, în timp ce era primar, a pus la dispoziția localității Sabasa clădirea proprietate proprie, cu două camere, pentru a funcționa ca școală în Satul Sabasa.
PARINȚII – Casandra și Vasile Crețu din Farcașa, au avut opt copii, doi feciori și șase fete.
Tatăl – Vasile Crețu, cârciumar în Farcașa, a murit de tânăr, în 1929, în accident de camion (într-o curbă s-au răsturnat butoaiele cu vin peste el). Au rămas opt copii orfani, Mariea avea doar 3 ani.
Mama – Casandra Crețu nu s-a mai căsătorit. Din 1929 când a rămas văduvă și-a crescut singură cei opt copii orfani de tată. Și-a educat copiii în spiritul muncii, i-a purtat în școli și toți au ajuns oameni gospodari, familiști la casele lor, fiecare având urmași. Moara de apă ce o avea în proprietate a constituit mijlocul principal de câștig pentru creșterea copiilor.
MARIEA SAMACHIȘ – morărița din Farcașa, cum îi spuneau sătenii, singura dintre cei opt frați căreia i-a plăcut să macine la moara de apă. Tot ea umplea sacii cu pește care urca din apa Bistriței până la roata morii, care juca rol de capcană; peștele prins la roata morii a constituit a doua sursă de hrană pentru familia ce avea nouă persoane la masă. La roata morii a învățat a doua meserie, de pescar, și așa a prins gustul cărnii de peste și toată viața a consumat acest produs.
Școlăriță fiind, gătea mâncare acasă pentru chiriașii ce trăgeau lemne cu boii, pentru formarea plutelor. Apoi, a fost angajată ca bucătăreasă la restaurantul din Farcașa, de la absolvirea școlii până ce s-a măritat. Prepara singură trei feluri de mâncare pentru 40 de persoane ce lucrau la plutărit și la prelucrarea lemnului,
Și-a ajutat foarte mult mama la treburile gospodărești, Înainte de căsătorie și-a construit, din veniturile proprii, o casă cu 2 camere și balcon în Farcașa,
CĂSĂTORIA – cu Gheorghe Samachiș din Săvinești, în 1954, de profesie tâmplar, constructor de mobilier, roți și căruțe, împreună cu tatăl său. Plecarea din Farcașa în satul Savinești din Comuna Poiana Teiului, în urma căsătoriei, nu a fost chiar pe sufletul ei, dar dragostea a învins…!
SOȚUL– Gheorghe Samachiș a absolvit apoi Școala Tehnica de Silvicultură și a lucrat ca pădurar la Ocolul Silvic Poiana Teiului până la pensionare.
În timp ce soțul era plecat la școala de pădurari, doi ani de zile, și-a crescut singură cele două fetițe gemene. S-a îngijit de creșterea fetelor, de coordonarea muncilor în gospodărie, pe ogoare, la adunarea fanului, îngrijirea animalelor, deoarece soțul era mai mult plecat la pădurărie.
Era o foarte bună bucătăreasă, făcând preparate foarte gustoase. Soțul a decedat în anul 2006, iar ea a supraviețuit încă 20 de ani de una singură.
COPIII – două fete gemene, Mioara și Zâna, născute în 1960. Prima căsătorită în Piatra Neamț și a doua în București.
Mama s-a preocupat cu dragoste și multă afecțiune de creșterea și educarea fetelor, dovada că acestea au ingrijit-o cu multă sârguință și dragoste și au ajutat-o să atingă suta de ani.
NEPOȚII – câte unul de fiecare fată, Sorin Gabriel și Romeo Ioan, absolvenți de studii superioare.
Bunica Mariea Samachiș din Satul Savinești, Comuna Poiana Teiului, Județul Neamț, s-a ocupat cu mare atenție de cei doi nepoți. În primii ani de viață i-a crescut și i-a purtat la grădiniță, apoi în vacanțele de iarnă și de vară i-a găzduit, i-a povățuit cu mare atenție și i-a pus la muncile gospodărești și ale câmpului pentru a deveni și ei buni gospodari.
A fost patru decenii contemporană cu Sfânta Olimpia din Farcașa (1880-1967), mama Cuviosului PETRONIU de la Podromu, canonizată recent, alături de alte 15 românce intrate în rândul sfinților.
MARIEA SAMACHIȘ am putea-o numi patriarha de vârstă și suflet a Farcașei și Săvineștilor ce a trăit suta de ani pe aceste meleaguri, în deplină armonie cu sătenii, natura și cu Bunul Dumnezeu.
O, mamă, dulce mamă
Din negură de vremi
Pe freamătul de frunze
La tine tu ne chemi!
Neculai Caia
