București: S-a stins din viață, pe 6 august 1999, la vârsta de 91 de ani, academicianul Mihai C. Băcescu, o figură monumentală a științei românești, zoolog, oceanolog și muzeolog de talie mondială. Fostul director al Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” lasă în urmă o moștenire impresionantă în cercetarea marină și în muzeologie.
De la Broșteni, satul lui Creangă, la Văile Adânci ale Lumii
Născut la 28 martie 1908 în Broșteni, Neamț (astăzi Suceava), satul nemuritor din opera lui Ion Creangă, Mihai Băcescu și-a croit drumul în viață de la o vârstă fragedă, fiind orfan de ambii părinți la doar 4 ani. Crescut de rude în Pleșești și Fălticeni, a dovedit de timpuriu un caracter hotărât și o inteligență ieșită din comun. A urmat cursurile liceului „Nicu Gane” din Fălticeni și apoi ale renumitului liceu „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Chișinău.
Studiile superioare l-au purtat la Facultatea de Științe Naturale din Iași (1928), unde a devenit rapid preparator și s-a specializat în fauna acvatică. A obținut doctoratul „cum laude”, în 1938 la stațiunea de Biologie marină Agigea, cu o teză de referință despre „Mysidaceele din apele românești” (un grup de creveți esențiali în lanțul trofic marin).
O Carieră sub semnul lui Antipa și Racoviță
Cariera lui Mihai Băcescu a fost marcată de colaborarea cu marii săi mentori: Paul Bujor și, mai ales, regele muzeologiei, Grigore Antipa. Recomandat de aceștia și de Emil Racoviță, a studiat în prestigioase instituții din Franța (Muzeul de Istorie Naturală din Paris, Muzeul Oceanografic din Monaco).
Întors de urgență în țară din cauza Războiului, Antipa l-a sprijinit să devină șef de secție la Muzeul de Istorie Naturală din București. Deși anii tulburi ai bombardamentelor din 1944 și ai instaurării regimului comunist au reprezentat o perioadă dificilă, competența sa a fost de necontestat.
În 1958, a preluat funcția de Director al Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, pe care a deținut-o timp de trei decenii. Sub conducerea sa, muzeul nu doar că a fost refăcut după distrugeri, dar a devenit un pol de excelență în cercetarea științifică.
Expediții pe Cinci Oceane și Mări
Academicianul Băcescu a fost un neobosit explorator, participând la expediții de cercetare pe cele mai importante întinderi de apă ale globului:
-Marea Neagră (1933–1938, 1977 – la bordul faimoasei nave Calypso a lui Jacques-Yves Cousteau);
-Marea Mediterană (1939);
-Oceanul Pacific (1965, la bordul navei americane Anton Brunn);
-Marea Caraibilor (1967;
-Oceanul Atlantic (1971;
-Oceanul Indian (1973, 1977).
A fost un reprezentant de seamă al României în cadrul organismelor internaționale, fiind Vice-Președinte al Comisiei Internaționale pentru Explorarea Științifică a Mării Mediterane (C.I.E.S.M.M.) și având o strânsă relație cu celebrul explorator Jacques-Yves Cousteau.
Mesaje pentru posteritate și Moștenire intelectuală
Autor a numeroase cărți și peste o sută de publicații științifice despre crustacei și pești, Mihai C. Băcescu a fost și un vizionar al ecologiei. Citatele sale rămân de o actualitate tulburătoare: „Omenirea trebuie să reacționeze înainte ca o catastrofă ecologică să apuce a transforma azurul apelor oceanelor într-un lichid murdar, rău mirositor și cu irizații de petrol.”
În semn de prețuire, Muzeul de Științe Naturale din Fălticeni îi poartă numele încă din 1993, iar o stradă din Suceava îi onorează memoria. Academicianul, care a supravegheat formarea a 14 doctoranzi în oceanologie, a continuat să slujească Muzeul „Antipa” până la moartea sa, la 6 august 1999, lăsând un gol imens în lumea științifică.
Prof. Gabriela Vanda Cortez
