Azi e-o zi înălțătoare!/ Cu toții ne bucurăm
Cântecul și poezia/ Unirii să le închinăm!
Țara e în sărbătoare/ De la munte pân’ la mare.
Veselie, joc și cânt/ E pe-al țării drag pământ!
Așa a început, în data de 28 noiembrie 2025, activitatea extracurriculară desfășurată de către elevii și cadrele didactice de la Școala Gimnazială „Constantin Panțiru’” – Grințieș, dedicată Zilei Naționale a României.
Am sărbătorit și acum, ca în fiecare an de peste un veac, ziua de 1 Decembrie, cu bucuria de a fi o națiune de sine stătătoare după secole de luptă, asupriri, speranțe, încercări, revoluții, memorii adresate Marilor Puteri, după Unirea din 1859, Independența din 1877 și, în cele din urmă, participarea la Primul Război Mondial. Acesta, marele război, a reprezentat pentru români o probă de sânge, curaj, vitejie, înfrângeri, suferințe, trădări, dar și eliberarea fraților noștri din Basarabia smulsă de Imperiul țarist și a bucovinenilor, de sub Imperiul habsburgic.
Bucuria zilei în care și Transilvania completa, în mod firesc, harta însângerată a țării, e de nedescris în cuvinte. La Alba-Iulia au participat delegații din toate județele țării, ducând cu mândrie mărturiile Unirii. Peste un milion de semnături dovedesc și azi dorința fierbinte a românilor de a se uni într-un singur hotar. Cele peste un milion de strigăte: Trăiască Unirea!; Trăiască România Mare! s-au auzit până la Paris și acolo au fost ratificate, de către Marile Puteri: unirea Basarabiei cu Țara – la 27 martie 1918, unirea Bucovinei cu Țara – la 28 noiembrie 1918, și unirea Transilvaniei – la 1 Decembrie 1918. Se împlinea, astfel, un act de dreptate istorică și națională: formarea României Mari.
În 2025, trăim cu înflăcărare și cu mândrie aniversarea celor 107 ani împreună și bucuria Marii Uniri.
Goethe, o personalitate a culturii germane, afirma că nimic nu este mai de prețuit decât valoarea zilei. Într-adevăr, astăzi, la ceas de sărbătoare, retrăim cu emoție și cu recunoștință un moment înălțător: unirea celor de un neam și un sânge într-o singură graniță.
1 Decembrie 1918 a fost ziua mult visată, în care am afirmat, cu tărie, în fața lumii întregi, biruința și hotărârea de a fi noi înșine. S-a împlinit, atunci, dorul purtat în suflet de orice român: să-și vadă țara mândră unită, o Românie mare, dodoloață.
Aici ne este țara, a cărei istorie se clatină de pașii atâtor eroi, din cronici până azi; aici ne este neamul, înfrățit cu tot ce-i al nostru. Așadar, marea aniversare trebuie să fie un moment de reflecție, un recurs la rememorarea faptelor înaintașilor și o cuvenită reverență față de jertfele lor de pe câmpurile de luptă, din temnițele austro-ungare și ulterior ale hidrei comuniste.
Acum 107 ani, generația Marii Uniri a avut idealul său național și a știut a-l împlini, construind România. Pentru noi, acest eveniment are o dimensiune educativă, determinată de nevoia de a privi spre viitor, după ce ne-am însușit lecția de istorie. Fiecare trebuie să ne cultivăm valorile, atitudinile și convingerile patriotice și să înțelegem mesajul, spiritul și sacrificiul generației de la 1918. Din această perspectivă, prin menirea ei nobilă, școala ne învață să ne iubim glia străbună, neamul, graiul și portul strămoșesc, să ne cinstim eroii și să fim mândri că suntem români.
Foaie verde, foi de cimbru,/ Măi române, să fii mândru
De-al tău neam, de a ta glie,/ De-întregita Românie!
Trăiască România Mare!
Prof. Gabriela Chiorbeja
