Domnul profesor GHEORGHE DRUGĂ, un cercetător neobosit, motivat de un singur ideal nobil – redescoperirea trecutului, a istoriei, a tradițiilor și obiceiurilor din „Țara Hangului”, pentru a ști „ce am fost” și a ne putea păstra identitatea – un mare istoric al acestui ținut a mai scris încă o carte ce așteaptă cu nerăbdare să își găsească susținători financiari pentru a fi tipărită. Cu un titlu sugestiv „PRIN OCOALELE DE PE VALEA MUNTELUI”, volumul adună date și informații redactate cu mare atenție, după săptămâni întregi de cercetare și documentare petrecute în arhivele din Piatra Neamț, Iași și Bacău, și ne vorbește în detaliu, așa cum ne-a obișnuit autorul celorlalte trei cărți apărute la editura Cetatea Doamnei – Piatra Neamț („Istoria Hangului”, „Moșia sau Domeniul Hangului” și „Istorii pe Valea Bistriței”), despre societatea și populația unor vremuri demult apuse, despre spiritualitatea creştin-ortodoxă pe Valea Muntelui, dar și despre statutul locuitorilor, sate și târguri, spitale și școli, subiecte asupra cărora nu s-a aplecat nimeni cu atâta sâֺrguință și dăruire.
Capitolul I prezintă, cu acuratețea specifică autorului: Populaţia pe Valea Muntelui, de la Dorna la Piatra Neamţ. Domnul profesor nu a lăsat nimic la voia întâmplării, dând astfel un răspuns categoric întrebării care stăruie de multă vreme în rândul locuitorilor acestui ținut binecuvântat: „A fost sau nu a fost locuită Moldova până la descălecatul cel dintâi al lui Dragoş din Maramureş?”: „Toate cercetările şi eforturile pentru a găsi şi a evidenţia orişice informaţie referitoare la populaţia romanică de pe teritoriul vechii Dacii – din cronici, însemnări ale unor călători străini, călugări misionari catolici, cântece sau epopei germane sau ruseşti, tradiţii şi legende etc., demonstrând o prezenţă neîntreruptă a daco-romanilor, apoi a românilor pe întreg teritoriul românesc, inclusiv al Moldovei, vin şi-n sprijinul afirmaţiei că şi Valea Muntelui de pe Valea Bistriţei moldovene, a cunoscut prezenţa neîntreruptă a unei populaţii locale, al cărei număr a crescut şi s-a împrospătat prin elemente venite din alte spaţii româneşti”.
În volum sunt inserate textele hrisoavelor ce fac referire la negustori și boieri, dar și fişele satelor, alcătuite pe baza datelor din catagrafii.
Domnul GHEORGHE DRUGĂ este, unul dintre puținii profesori formați la prestigioasa școală ieșeană de istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, ale cărui preocupări depășesc cu mult rigorile activității la catedră. Printre altele se dedică unor studii aprofundate privind istoria Văii Bistriței. Cărțile domniei sale au un pronunțat caracter științific si vin în sprijinul ideii de continuitate a poporului român în spațiul carpato-dunărean de la începutul civilizației umane în Europa.
Profesorul de istorie Gheorghe Drugă este Omul pentru care hanganii manifestă un sentiment de profund respect și aleasă considerație, nu doar pentru că a fost un dascăl de excepție, de un profesionalism rar întâlnit, prin mâinile căruia au trecut generații întregi de elevi, pe care i-a învățat cu responsabilitate și dăruire, istoria, ci și pentru că a ales să facă cercetări și să scoată la lumină fapte, evenimente și momente din istoria localității Hangu, despre care le-a vorbit elevilor – conștientizând, mai mult decât oricine importanța acestui lucru, așa cum însuși mărturisește în „Introducere” la volumul „Istoria Hangului” – o carte-document de o importanță covârșitoare pentru Comuna Hangu: „Istoria unei localităţi sau unei regiuni este parte inseparabilă a istoriei unei ţări sau a unui popor. Aducerea la lumină a faptelor şi evenimentelor petrecute în spaţiul restrâns al unei localităţi, contribuie la îmbogăţirea conţinutului istoriei naţionale, arătând, în acelaşi timp, specificul localităţii, aportul locuitorilor din acel spaţiu la dezvoltarea societăţii şi, totodată, modul cum s-au răsfrânt evenimentele din istoria poporului şi care au fost consecinţele acestora asupra localităţii respective.”
Ce mare bucurie ar fi pentru acest pasionat „cronicar al zilelor noastre” așa cum l-a numit atât de frumos domnul profesor de geografie Gheorghe Ciucanu, dacă și această carte, gata de tipar, ce numără 224 de pagini fără anexe, ar prinde viață!
Liliana PÎNTEA, bibliotecar
