Numele cărții: Memoriile unui motan călător
Autor: Hiro Arikawa
Categorie: roman
Vârstă recomandată: 12+
Editura: Humanitas Fiction
Număr de pagini: 252
Anul publicării: 2012
Sinopsis: Prin intermediul acestei cărți ne este prezentată povestea motanului Nana, care a fost salvat de Satoru Miyawaki, un tânăr care a suferit mult în copilărie, din pricina a două lucruri: moartea părinților în urma unui accident rutier și moartea motanului său, Hachi, care fusese lovit și el de o mașină. Cei doi își țin unul altuia companie vreme de cinci ani, până când s-a ivit ceva neașteptat, care implică despărțirea tânărului de motan. Aceștia pornesc într-o călătorie, în căutarea unui nou stăpân pentru Nana. Satoru își vizitează pe rând prietenii în care avea cea mai mare încredere, însă din cauza motanului, care dorea din răsputeri să rămână alături de stăpânul său, totul s-a transformat într-un mare eșec. Până la urmă, cei doi ajung la mătușa lui Satoru, Noriko, unde aflăm adevărata cauză a călătoriei: boala incurabilă a tânărului.
Citate din carte:
„– Când eram mic, am avut un cotoi care semăna cu tine ca două picături de apă, mi-a zis Satoru, scoțând din dulap un album foto. Uite!
Albumul era ticsit de poze cu o pisică. «Aha, alt țăcănit leșinat după pisici!» mi-am spus.
Motanul din poză chiar îmi semăna. Era alb, iar pe mutriță avea două zbenghiuri colorate. Coada neagră îi era îndoită ca un cârlig, invers de cum era a mea, însă cele două pete de pe față semănau leit cu ale mele.
– I-am pus numele Hachi, din cauza petelor în forma cifrei opt.
Halal nume! Dintr-o dată, am început să dau din colț în colț ca nu cumva să-i vină ideea să mă blagoslovească și pe mine cu un nume. Oare o să-mi spună Kyū?
– Ce zici de Nana?
Nana, adică șapte? Carevasăzică acum îi ardea de scăderi!
– Fiindcă ai coada îndoită invers decât a lui Hachi. Dacă te uiți de sus, arată fix ca cifra șapte.”
„Apropo, la pisici este exact pe dos. Oricât de fițos ar fi stăpânul, albu-i alb, iar negru-i negru. Și cu asta basta! N-o să convingi o pisică de contrariu, căci felinele sunt ființe cu principii.”
„Înțelepciunea și stoicismul motanului-narator fac din acest roman o lectură captivantă. Temele centrale propuse de autoare sunt prietenia și generozitatea față de oamenii și de animalele pe care le iubim.“ — The Irish Times
„O carte blândă, molatică și plină de înțelepciune.“ — Kirkus Reviews
„Toți iubitorii de animale, și nu numai ei, vor citi această carte cu recunoștință pentru memorabila surprindere a unor emoții care ne înnobilează ca ființe umane.“ — The Guardian
Recenzie: „Memoriile unui motan călător” este romanul de care avem nevoie în acest moment, pentru a ne (re)aminti că suntem mai puternici decât credem noi, prin micile gesturi aducătoare de bucurii.
Notă: 5/5
