Un an de la trecerea în neființă a unui stâlp al educației și al comunității: Prof. Vasile Ancuța

„Cea mai mare comoară pe care un om o poate lăsa în urmă este amintirea unei vieți bine trăite”. Amintirea profesorului Vasile Ancuța rămâne o comoară pentru noi toți. Născut în aceeași decadă cu Eminescu, la 12 ianuarie 1946, astrele s-au aliniat frumos, prevestind parcă meseria de dascăl ce avea să o îmbrățișeze și dragostea sa pentru slove.

S-a împlinit un an de la plecarea în neființă a profesorului Vasile Ancuța, o personalitate care a modelat, timp de peste patru decenii, nu doar destine de elevi, ci însăși peisajul educațional și social al comunei Poiana Teiului. În această perioadă de comemorare, datoria noastră este să păstrăm vie amintirea unui om care a fost mult mai mult decât un profesor: a fost un mentor, un manager-vizionar și inima multor inițiative locale.

Pentru generațiile păstorite, a fost „profesorul de referință”, cel care a descoperit talente și a modelat caractere. A transformat școala nu doar într-o instituție de învățământ, ci într-un centru cultural și social al comunității. A modernizat infrastructura, a susținut proiecte educaționale, a creat un mediu propice pentru elevi și profesori, arzând mereu pentru alții. În plan managerial, a coordonat cu înțelepciune, echitate și o autoritate naturală, câștigând respectul tuturor.

Dincolo de zidurile școlii, s-a dedicat întru totul activității locale, fiind un bun consilier și un om de încredere pentru localnici. A pus întotdeauna binele comun pe primul loc, dedicând timp și energie proiectelor care uneau comunitatea. Valorile care l-au definit și pe care le-a întărit: dragostea pentru cultură, responsabilitatea civică, importanța educației, rămân mărturie în timp.

Pentru generații întregi de elevi, ora de limba și literatura română însemna o întâlnire cu pasiunea și erudiția sa .În cei peste 40 de ani de carieră, el a reușit să transforme lecția într-un spațiu de descoperire, unde gramatica și sintaxa se îmbinau cu magia literaturii, iar textele clasice deveneau oglinda vieții. Prin metode inovatoare pentru vremea sa – recitaluri de poezie, improvizații teatrale sau discuții aprinse despre valori – el a plantat sămânța iubirii pentru cultura română și a format nu doar cititori, ci și caractere. Mulți dintre foștii săi elevi își amintesc cu recunoștință de el ca de „profesorul care a schimbat perspectiva”, cel care a văzut potențialul din fiecare și l-a îndrumat să crească.

Devotamentul său față de educație a culminat cu asumarea rolului de director al Școlii Gimnaziale „Constantin Romanescu” Dreptu. Aici, viziunea sa s-a extins dincolo de sala de clasă, către infrastructură, organizare și proiecte pe termen lung. A condus școala cu mâna fermă și inima deschisă, transformând-o într-un adevărat centru al comunității. Sub conducerea sa, școala a fost modernizată,devenind un mediu sigur și stimulativ atât pentru elevi, cât și pentru cadrele didactice. A fost un lider respectat, care a știut să inspire și să câștige încrederea tuturor prin integritate, echitate și o dedicație absolută.

Plecând dintre noi, profesorul Vasile Ancuța ne lasă o moștenire imensă și de neprețuit: zeci de oameni pe care i-a format, o școală întărită de viziunea sa și o comunitate care a învățat de la el valoarea implicării. Lasă în urmă și un model de viață – una trăită cu demnitate, pasiune și serviciu față de ceilalți.

În acest an de la trecerea sa în neființă, cea mai frumoasă cinstire pe care i-o putem aduce este să-i păstrăm vie amintirea lui prin fapte.

„Un mare profesor nu se uită niciodată!”

Vasilica Ancuţa