Când spui azi Neculai Bancea, te gândești la ilustrul învățător de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de al XX-lea, o personalitate a târgului de pe apa Ozanei. Doar că, pe lângă activitatea sa pedagogică remarcabilă, domnul Bancea avea și o activitate social-politico-economică prolifică, bazată pe profit în folos mai mult personal decât comunitar. Un personaj ahitiat după funcții și titluri. Nu vom vorbi despre această latură a personalității sale, ci despre un fals pe care acesta îl comite în favoarea unui amic, falsifică un documnet al cancelariei mitropolitane de la Iași, act produs în aprilie 1929.
După ce încercase de mai multe ori să intervină pe lângă mitropolitul Pimen ca un amic de-al său, D. Ghemeș, absolvent de seminar, să fie hirotonit preot, fără succes însă, Bancea pune la cale un fals. De fiecare dată Mitropolitul Pimen îi răspundea că „că soluţionarea acestei cereri cade în atribuţia secţiei administrative a Consiliului eparhial, fără decizia acestui consiliu neputându-se efectua nici o hirotonire”. În cursul lunii aprilie 1929 trimite starețului de la Neamț, episcopul Nicodim, o telegramă ca fiind din partea cancelariei mitropolitane cu semnătura (falsificată) a mitropolitului Pimen, prin care starețul era rugat să oficieze hirotonia ca preot a seminaristului D. Ghemeș.
După scurt timp, seminaristul este hirotonit ca diacon în biserica Sf. Gheorghe din Târgu-Neamț, fiind înștiințată în acest sens și cancelaria mitropolitană. Cancelaria se sesizează și cere lămuriri cu atât mai mult cu cât autoritățile bisericești locale nu au fost înșțiințate despre această telegramă prin care se cerea hirotonirea seminaristului Ghemeș. Existând bănuieli că este vorba despre un fals au fost demarate cercetări, ancheta revizorului eparhial dovedind că telegrama falsă este opera învățătorului Bancea. Ancheta a scos la iveală că Bancea practica ceea ce am numi azi, trafic de influență, promițând celor care doreau un post de preot, că în schimbul unor sume de bani, va interveni pe lângă Mitropolit pentru hirotonirea lor.
Autoritățile bisericești au remis dosarul Parchetului care a demarat o anchetă.
Mai mult, în luna iunie, D. Ghemeș a adresat un memoriu Mitropolitului Pimen în care arăta împrejurările în care a fost trimisă telegrama falsă și cine este autorul. Conform memoriului totul a fost un rămășag pus de Bancea cu preotul Petrescu din Humulești pe suma de 5000 de lei, Bancea susținând că Ghimeș va fi hirotonit diacon. Ambii au pus câte 5000 de lei, banii fiind ținuţi de către preceptorul Boureanu, urmând ca banii să fie ridicaţi de Bancea în caz că seminaristul Ghemeş va fi hirotonit diacon, iar în caz contrar, de către preot. Cum Bancea a trimis telegrama falsă în urma căruia Ghemeș a fost hirotonit, acesta a încasat și banii. Ghemeș susținea că nu are nici un fel de amestec în rămășag și fals.
Din păcate nu știm cum s-a încheiat acest caz, oricum Bancea nu a pățit nimic, acesta continuându-și activitatea educativă, politică și de înavuțire.
Surse: „Lumea”, an XII, nr. 3250, 11 mai 1929, p.1 și 3272, 6 iunie 1929, p. 3.
Emanuel Bălan
