Perla Spaniei, oraşul de pe malul Guadalquivirului, Sevilia este centrul Andalusiei şi o destinaţia perfectă care îmbină minunat istoria, prezentul, anticul şi modernul. Dacă arată aşa cum arată, Sevilia datorează totul descoperii Americii pentru că poziţia ei, aproape de Oceanul Atlantic şi punctul de plecare şi sosire a corăbiilor cu bogăţii, au transformat oraşul într-o putere economică.
Oraşul, azi, are un aeroport şi o gară modernă aşa că accesul turiştilor este unul simplu, fie că aleg calea aerului sau cea terestră. Şi Sevilia se pricepe foarte bine să îşi primească oaspeţii, cu zâmbete şi voie bună, mâncare gustoasă şi distracţie din zori până răsăritul soarelui. Este adevărat că acest oraş pare că nu doarme niciodată, mesele lor la restaurante întinzându-se până târziu în noapte, lucru ciudat pentru un turist român.
Plecând de pe malul râului, după două străduţe cochete, se ajunge la Catedrala Sfânta Maria din Sevilia, uriaşa construcţie ridicată peste o moscheea, cum era obiceiul în zona, mai ales în urma cuceririlor creştine şi expulzarea arabilor din sudul Spaniei. Catedrala gotică care-l are între zidurile sale pe Cristofor Columb, cu sarcofagul lui fiind ţinut pe umeri de patru regi, are o înălţime de 105 metri şi este a doua catedrală ca şi mărime din lume. Intrând, îţi dai seama că eşti mic şi poate aceasta a fost şi intenţia construirii ei, de a te transforma în ceva nesemnificativ şi umil în vastitatea casei Domnului pentru care ai plătit 14 euro. Sau poate doar au avut suficiente materiale pentru a o face aşa de mare şi strălucitoare.
La pas şi pierzând vremea la standurile unde se vând tot felul de lucruri, ajungi la Alcazarul din Sevilia, casa regilor Spaniei şi fosta locuinţă a califilor arabi din secolul al X-lea, înainte ca ei să fie alungaţi din Andaluzia de regii catolici. Camerele răcoroase, înalte, cu bazine pline de apă care curge prin locuri speciale, fiind primul aer condiţionat al lumii, tapiţerii uriaşe, băi ascunse sub clădire, toate se pot vizita. Prin grădinile palatului încă mai umblă liberi păuni aroganţi şi pisici leneşe, parcă supărate să le este deranjată sista.
Din centru sunt două variante, un drum merge spre piaţa Spania din Sevilia şi unul spre Setas de Sevilia, Metropol Parasol. Şi când nu ştii unde să o iei, opreşti pentru o cafea şi un dulce spaniol.
Piaţa Spania din Sevilia este o construcţie relativ nouă, începută în anul 1911, în mijlocul unui parc şi aici au loc concerte, expoziţii, adunări publice şi tot aici te poţi plimba cu trăsura, ca un adevărat turist însă caii nu sunt cei mai fericiţi, stând în caldura Andaluziei, de peste 40 de grade vara.
Setas de Sevilia este o construcţie modernă, finalizată în anul 2011, între clădire autohtone, un grup de 6 ciuperci uriaşe care noaptea oferă un spectacol de lumini şi ziua aduc umbra într-un oraş fierbinte cum este Sevilia,
Printre străzile Seviliei, la orice pas, pe lângă restaurantele care oferă o mâncare delicioasă, sunt case tradiţionale, palate vechi, muzee şi expoziţii. La orice colţ de stradă poţi să dai peste un spectacol inedit sau o sărbătoare religioasă pentru că nimeni nu face aceste sărbători mai bine decât spanioli.
Palatele seviliene, Casa de Pilates sau Palacio de las Dueñas, erau mândria nobililor şi în construcţia lor nu s-a făcut economie. În dorinţa lor de a impresiona şi a de demonstra măreţia, au adus mozaicuri romane din apropiere, am luat mozaicurile arabe şi arhitectura catolică pentru a crea ceva nou, un amestec arhitectural care atrage şi impresionează, mici oaze de răcoare în dogoarea verii.
Şi pentru că e Spania şi Andaluzia, oraşul nu ar fi întreg dacă nu ar avea o coridă. Plaza de Toros de la Real Maestranza de Caballería de Sevilla. Aici încă mai au loc coride, pentru cei care preferă un astfel de sport şi se poate vizita un muzeu al taurilor din interiorul ei.
Pe malul Guadalquivirului, din cartierul odată cel mai sărac, Triana, acum boem şi elegant, cu o îngheţată în mână, priveşti apusul după o zi lungă de vizitat şi pentru câteva clipe, te simţi sevilian.
