Pe Podul Carol, din Praga, ghidul care a însoțit grupul de profesori aflați la cursul Erasmus (români și turci) spune următoarea poveste: o prințesă întâlnește o broască vorbitoare care, în schimbul eliberării, îi promite copii, o familie, avere etc. Prințesa declină, pe rând, fiecare ofertă, concluzionând: nu, mai bine păstrez broscuța! Apoi, râzând, ghidul se întoarce spre grup și întreabă retoric: Tu ce i-ai cere unei broaște vorbitoare?, o ironie – probabil, la condiția omului contemporan, care-și caută realizările aiurea.
Prima zi într-un oraș ca Praga înseamnă un cumul de impresii: mai întâi, debutul cursului, Game Based-Learnind and Gamification (pretextul oficial al acestei călătorii), cu toate provocările de rigoare (orientarea într-un oraș nou, bariera lingvistică, contactul cu o altă lume), apoi traseul ghidat, oferit de organizatori, prin centrul istoric, simbioza de stiluri arhitecturale (stil gotic, Renaștere, baroc), mersul pe jos, cu metroul, apoi cu autobuzul, toate parcă dintr-o suflare, multitudinea de turiști și grupuri, care furnică în toate direcțiile, o grabă comună, dar și un aer puternic de civilizație, toate fac din capitala Cehiei un oraș într-adevăr deosebit, care-și merită faima, dar și locul de capitală europeană, țintă a turiștilor din toată lumea.
Mobilitatea Erasmus, în Praga, dincolo de oboseala și emoțiile inerente unei astfel de călătorii, a însemnat, atât pentru profesorii din județul Neamț (grupul nostru de patru a fost coordonat de CCD), cât și pentru cei turci, mult mai mult decât ocazia de a-și dezvolta unele abilități profesionale. Scopul cursului a fost, în special, de a integra un nou concept în practica didactică – acela de gamificare (o modalitate de a introduce jocul digital, dar și energia specifică unui concurs în desfășurarea lecției, oferind puncte/ bonificații de tot felul elevilor), dar și de a ne face conștienți că, într-o lume aflată în rapidă schimbare, profesorul trebuie să fie în ritmul acestei dezvoltări, adaptându-și demersurile, învățându-i pe elevi noutatea, el însuși fiind mereu deschis către învățare permanentă.
Propriu-zis, în cele cinci zile de curs, ne-au fost prezentate o serie de platforme, aplicații și programe, utile deopotrivă în predare, dar și în sistematizare și evaluare (enumăr câteva: Classdojo, Canva, Pixlr,Kahoot, Quizizz, Plickers, Skribbl, Storyjumper, Edpuzzle.com s.a.), profesorul solicitându-ne, efectiv, să realizăm diverse taskuri, insistând pe ideea că, dacă reușim în timpul cursului, acasă vom multiplica ușor experiența. Totodată, s-a insistat pe valoarea inteligenței artificiale și pe condițiile în care învățăm ce înseamnă utilizare eficientă a resurselor pe care internetul ni le pune acum la dispoziție, ducându-le la clasă, transformând învățarea într-un proces dinamic și interesant.
Conținutul cursului a fost relevant și provocator pentru majoritatea dintre noi (am tras cu ochiul la colegii noștri turci, care au foarte bune competențe digitale, în schimb, ei ne-au invidiat pentru ușurința cu care, cei mai mulți, puteam comunica în limba engleză), ne-a direcționat spre activități care pot îmbunătăți calitatea muncii la catedră, ne-a reamintit că, prin joc, indiferent de vârstă, omul învață cel mai bine.
Vizita în Praga rămâne însă memorabilă mai ales prin posibilitatea de a cunoaște astfel un oraș, prin frumusețea acestuia, prin oamenii cu care am interacționat și cu care am legat prietenii, prin sentimentul de eu pot pe care l-am adus cu noi, prin poveștile care se încheagă, prilejuite de această experiență. Într-adevăr, dacă ar fi să-i cer broscuței din povestea ghidului ceva, i-aș spune să mă lase să-mi aleg experiențele pe care vreau să le cunosc trăindu-le și cele despre care vreau să aud doar povești. Un curs Erasmus face clar parte din prima categorie!
Ecaterina Carază
