Sâmbăta aceasta, pe 8 aprilie (numită în popor și ,,Sâmbăta lui Lazăr”), credincioșii din Grințieș, dar și cei din apropiere sunt așteptați să participe la Pelerinajul sau procesiunea de Florii ce se va desfășura începând cu orele 15:00, pe traseul: Biserica ,,Intrarea Maicii Domnului în Biserică” (Grințieșul Mare) – Primăria Grințieș – Biserica ,,Adormirea Maicii Domnului” (Grințieș-centru). Acest eveniment important va fi organizat de parohiile Grințieșul Mare și Grințieș- centru și vor fi prezenți toți preoții din Protopopiatul Ceahlău, săvârșindu-se, pe lângă procesiunea propriu-zisă și slujba vecerniei Intrării Domnului în Ierusalim, sub protia Preacucernicului Părinte Protopop Ionel Cuțuhan.
Practica pelerinajului sau a procesiunii de Florii este foarte veche. Ca mărturie în acest sens stă Condica lui Gheorgachi, un document din anul 1762, din timpul domnitorului martir Grigore Ghica al III-lea. Atfel aflăm că la Iași „era obicei în primele şase duminici, pân la Dumenica a cincea, de mergea Domnul pe la mânăstirile greceşti, întâi la Trei Ieraşi, la Golia, la Barnovschie, la Sveti Sava, la Sfânta Vineri şi la Buna-Vestiri, rugându-se la Leturghie. Iar în duminica a şasea a sfântului postu, ce se chiamă a Stâlpărilor sau a Floriilor, iese Domnul la biserica cea mare şi cântându-se polileu, se dau făclii de ceară tuturor, la boierimea cea mare, ascultând cu toţii utrănia”. După săvârşirea utreniei în biserica Sfântului Nicolae Domnesc, aşa cum reiese din manuscris, cu făclii aprinse, cu ramuri de stâlpări, în frunte cu mitropolitul şi domnitorul, poporul înconjura biserica, îndreptându-se spre mănăstirea Trei Ierarhi, acolo unde era săvârşită dumnezeiasca Liturghie. Era un întreg ceremonial şi fast ce implica tot oraşul: „toate rufeturile (breasle, asociaţii de meseriaşi) aşterneau pe gios năfrămile lor, dela uşa bisearicii şi pân la spătărie, vel vistiernicul Domnului mergea înainte dând-le bacşiş”. În procesiune urma Domnul Ţării, alături de mitropolit sau chiar patriarhi ai lumii orientale ce îşi făceau veacul pe la Iaşi, clerul, toată clasa boierească, armata, meterhaneaua sau ansamblul muzical şi apoi poporul. Era o practică sfântă, o călătorie de veacuri cu Dumnezeu, spre Dumnezeu, ce a supravieţuit în capitala Moldovei până în anul 1947. Atunci, prin programul sovietizării României, au fost interzise „orice manifestaţii ce nu slujesc binelui comunist şi poporului”, aşa cum sublinia un ordin semnat de către prim-ministrul Petru Groza.
Însă voia lui Dumnezeu, „marele Pelerin”, a fost alta și Dumnezeu ne-a dorit iarăși pelerini de Florii, astfel că de la an la an, după 1990, cu lumânări şi stâlpări, cu cântări şi rugăciune, s-a reînnodat o cale de veacuri spre Înviere – Pelerinajul de Florii, ce se săvârșește în toată țara în după-amiaza Sâmbetei lui Lazăr.
Precum se arată în cântările și rugăciunile Bisericii Ortodoxe, acest pelerinaj ne aduce aminte de pelerinajul sau de călătoria Mântuitorului Iisus Hristos cu șase zile înainte de Patima Sa, și anume, în Betania, atunci când a înviat pe prietenul Său, Lazăr, iar Intrarea Domnului în Ierusalim s-a făcut ca o intrare triumfală, pentru că poporul a simțit iubirea Lui ca iubire manifestată pentru oamenii care trec prin suferință.
Acest pelerinaj este o anticipație, o pregustare și o binevestire a Sărbătorii Paștilor. Intrarea Domnului în Ierusalimul pământesc este o preînchipuire a intrării Lui, după suferință, moarte și înviere, în Ierusalimul ceresc, de aceea în noaptea de Paști în Biserica Ortodoxă se cântă: ,,Luminează-te, luminează-tenoule Ierusalime”. Prin pomenirea Ierusalimului ceresc în noaptea de Paști se arată că Hristos, Cel care a intrat în Duminica Floriilor în Ierusalimul pământesc ca să pătimească și să treacă prin moarte, acum după înviere, deja, trăiești în Ierusalimul ceresc. Această cântare puțin modificată se cântă la sfințirea unei biserici ortodoxe, prin aceasta ni se arată că fiecare biserică ortodoxă este o icoană a Ierusalimului ceresc, care ne pregătește pentru Înviere, iar faptul că pelerinajul nostru începe de la o biserică și apoi ajunge tot la o biserică, ne arată că este vorba despre un pelerinaj pe pământ cu gândul la patria noastră cerească, la Ierusalimul ceresc, la Împărăția Preasfintei Treimi.
În aceste momentele de pregătire pentru Sfintele Paști, pelerinajul de Florii este și o mărturisire în comuniune, nu în izolare. Credința este cu atât mai puternică și mai frumoasă, mai luminoasă, cu cât se mărturisește în comuniune și în comunitate.
Pr. Gheorghiță ANISIEA
