„Un popor fără tradiții este un popor fără viitor”
(Alberto Lleras Camargo)
Trăim vremuri complicate, confuze, cu schimbări care au loc într-un ritm amețitor, chiar absurd și inexplicabil. Întreaga lume este dominată de tehnologie și globalizare, iar tabla de valori se pare că a fost răsturnată în mod ireversibil, inteligența artificială intrînd tot mai agresiv în viața oamenilor, înlocuind aproape orice. Și totuși, undeva, la ieșirea din defileul spectaculoaselor Chei ale Bicazului, la confluența celor trei masive muntoase: Tarcău, Hășmaș, Ceahlău, în comuna Bicazu-Ardelean, județul Neamț, în inima pitorescului sat Telec, situat în umbra legendarelor Stănile, găsim o familie tradițională românească, care refuză cu încăpățînare să renunțe la obiceiurile și tradițiile preluate din strămoși, pe care le păstrează și le duce cu mîndrie și demnitate mai departe, în ciuda vicisitudinilor vremurilor actuale.
Astfel, într-o gospodărie tipic românească, ce păstrează majoritatea motivelor populare specifice zonei de interferență între Moldova și Ardeal, trăiește familia lărgită- Pătulea-Lăzăruț- Voaideș -, compusă din bunici, copii și nepoți, fiecare membru al familiei avînd cîte o pasiune pe care și-o etalează cu mîndrie cu fiecare ocazie ivită (sărbători tradiționale, zilele comunei, festivaluri) și chiar pe rețelele de socializare, ajungînd în acest fel în atenția cît mai multor români și chiar străini, impresionați de frumusețea spirituală a poporului român.
Povestea acestei frumoase familii de români începe cu Nicolae Pătulea, seniorul familiei, care a decedat în luna aprilie 2023, cel care, împreună cu soția sa, Floarea Pătulea, au construit un mic „regat” spiritual în satul Telec- Bistra, „predînd” celor două fete, Alina și Corina, adevărate lecții de demnitate spirituală. De altfel, Nicolae Pătulea a fost cîntăreț la biserica din sat, păstorită de Preotul Andrei Armanu, nelipsind niciodată de la slujbă, purtînd cu sfințenie costumul popular țesut și cusut chiar de soția sa. Totodată, Nicolae Pătulea a fost un corespondent de seamă al postului de radio „Antena Satelor”, prin intermediul căruia aducea în atenția publicului larg frumusețea culturală și spirituală a Văii Bicazului.
Mai mult decît atît, a scris și numeroase poezii și proză scurtă, adunate în cartea „Povestea pădurarului” (Editura „Accent print” Suceava, 2016 ISBN 978-606-8686-47-9. 821.135.1-34. CIP 2016-11685. 1373). Dar Dumnezeu nu s-a oprit aici și i-a dăruit lui Nicolae Pătulea și talentul picturii, acesta pictînd numeroase icoane care ornează fiecare odaie a locuinței sale. Din păcate, în ziua de 30 aprilie 2023 („Duminica Femeilor Mironosițe”), din cauza unei boli nemiloase, Nicolae Pătulea a trecut la cele veșnice, lăsînd în urmă o bogăție spirituală deosebită și o familie credincioasă, care duce mai departe lucrarea sa.
Pe Floarea Pătulea, soția răposatului Nicolae, o poți găsi, ori la biserica din sat, în strană, îmbrăcată în frumosul costum popular pe care singură și l-a creat, ori în sânul familiei, pe scaunul din fața războiului de țesut, unde învârte ițele cu pasiune și măiestrie, creînd adevărate opere de artă (covoare, cuverturi, prosoape etc.) pe care le dăruiește sau le vinde celor interesați, avînd în vedere că nu are alte venituri. Și, slavă Domnului, nu duce lipsă de comenzi, produsele de artizanat pe care le creează cu atîta pasiune, fiind la mare căutare. Dacă stai de vorbă cu Floarea Pătulea, simți acea curățenie, modestie și puritate sufletească pe care le întîlnești doar la oamenii simpli care încă mai cred în adevăratele valori spirituale.De altfel, cînd îți vorbește, parcă nici nu ai curajul să o întrerupi sau să-i pui vreo întrebare deoarece, parcă presimte ce urmează a i se cere.
Aproape niciodată nu se așază la războiul de țesut fără a purta o cămașă populară, iar cînd țese, pare că respectă un adevărat ritual și, de multe ori, în timp de trage la stative, se roagă pentru sufletul soțului ei, pentru sănătatea copiilor și nepoților, iar timpul tace și trece… fără să-și dea seama. Floarea Pătulea deține o adevărată colecție de obiecte de artizanat (cămăși populare, covoare, prosoape etc., iar la loc de cinste, în capul patului are un mic altar unde, lîngă o icoană pictatată de soțul ei, este așezată cartea „Povestea pădurarului”, alături de o candelă care pîlpîie-n tăcere, invitîndu-i pe cei din odaie la rugăciune și aduceri-aminte.
În aceeași gospodărie locuiesc și cele două fete ale lui Nicolae și Floarea Pătulea, respectiv Alina (căsătorită Lăzăruț) și Corina Arabela (căsătorită Voaideș), cele două ducînd mai departe moștenirea spirituală primită de la părinți, dăruind-o copiilor, care, la rîndul lor, se pare, nu se abat de la drumul croit de bunici și părinți. Alina și Corina sunt absolvente ale Școlii Populare de Artă și împreună cu mama lor, Floarea Pătulea, făuresc cu abnegație, dragoste, bucurie, credință și talent obiecte artizanale unice, de o valoare spirituală incontestabilă.
Alina Lăzăruț este fiica cea mare și cea care păstrează echilibrul în familia lărgită Pătulea-Lăzăruț-Voaideș, aducînd într-un fel din înțelepciunea tatălui și smerenia mamei. Dumnezeu a fost darnic și le-a dăruit celor doi soți, Alina și Nelu, două fete, cea mare fiind studentă la Sibiu, iar mezina, elevă la Bicazu Ardelean.
Și pentru că Dumnezeu știe să strîngă oameni de aceeași sorginte la un loc, i-a dăruit Corinei un soț pasionat de muzică – Mihai Voaideș și împreună formează un cuplu muzical excepțional (Corina- voce, Mihai- orgă, acordeon), iar multe cupluri de pe Valea Bicazului și-au unit destinele pe muzica lor, din programul lor nelipsind celebra și unica „Învîrtită de la Chei”.
Mihai și Corina au fost binecuvîntați cu doi copii minunați, care, la rîndul lor încep să rodească și să-și facă loc printre oamenii frumoși, hărăziți de Dumnezeu cu talent: Luca – 9 ani, care studiază saxofonul și Miruna- 16 ani, care, pe lîngă talentul de a picta (avînd numeroase icoane care ornează pereții, alături de picturile bunicului său), studiază pianul și saxofonul, fiind înzestrată și cu o voce extraordinară, moștenită, probabil, de la mama sa. O altă tradiție de familie este apicultura – practicată cu profesionalism de Mihai Voaideș, care, prin această ocupație, întregește acest frumos tablou de familie tradițională identificat la poalele mărețului Ceahlău.
Cu siguranță, poporul român nu duce lipsă de oameni pasionați de cultură tradițională, dar familia Pătulea-Lăzăruț-Voaideș din Bicazu Ardelean este un exemplu viu de dedicare și pasiune pentru tradițiile culturii locale. Prin artizanat, muzică, pictură, apicultură, ei nu doar că păstrează moștenirea spirituală și culturală a regiunii, ci o împărtășesc cu lumea, aducînd recunoaștere și apreciere pentru frumusețea și autenticitatea tradițiilor din această regiune unică din România, situată la hotarul dintre provinciile istorice romanești, Moldova și Transilvania.
