Plutăritul nu a reprezentat doar un mod de transport al lemnului pe apă, ci a fost, în acelaşi timp, un mijloc de transport pentru oameni și alte mărfuri. Aşa spre exemplu, în timpul iarmaroacelor, pe plute se transportau la Piatra Neamţ bovine, ovine, piatră, araci, draniţă, doage, fân, brânzeturi. În vremurile mai vechi plutaşii munteni îşi cumpărau obiectele de care aveau nevoie şi pe care nu le găseau în satele lor, în primul rând cereale, de la Piatra Neamț. Transportul acasă îl făceau cu caii, pe care-i aduceau pe plută până la Piatra. Tot cu pluta se transportau şi mărfuri aflate în tranzit, precum geamuri, sticle cu ape minerale de la Borsec, care coborau pe Bistricioara. Plutele erau, de asemenea, un mijloc de transport obişnuit pentru locuitorii din satele riverane Bistriţei. Când un cetăţean dorea să se deplaseze într-un sat puţin mai îndepărtat sau, eventual, până la Piatra Neamţ, cum atunci nu existau alte mijloace de transport, el făcea apel la plute, care îi erau la îndemână. Se poate aminti faptul că şi Ion Creangă a folosit o plută atunci când, după isprava cu bordeiul şi capra Irinucăi, a părăsit în mare grabă Broştenii…
Constantin COJOCARU-ȚUIAC
