Anul 2023 a fost cel al unor activități educative și cultural-artistice care contribuie la dezvoltarea personală a elevilor implicați în PROIECTUL PARTENERIAT EDUCAȚIONAL ”ACCEPT – Aripi, culoare, copilătie, entuziasm, prietenie. Talent”. Scopul general al acestui protocol este realizarea unui parteneriat și implicit al unui schimb de experiență între Liceul ”Mihail Sadoveanu” Borca, Școala Gimnazială ”Grigore Ungureanu ”Ceahlău, Liceul Tehnologic ”Nicolae Nanu” Broșteni, Școala Gimnazială ”Ion Teodorescu” Cotârgași.
În această primăvară, la C.D.I.-ul Liceului ”Mihail Sadoveanu”, a fost invitată bunica Ștefania Loghin, de 77 de ani, din satul Sabasa, care le-a povestit copiilor din clasa pregătitoare și celor din clasa a III-a, despre școala și viața muntenilor de odinioară. A fost a treia activitate din cadrul proiectului ”Accept”. Astfel, bunica și-a adus cu drag aminte de familia de învățători Berbecaru, care predau la clasele simultane de la Școala Sabasa. Învățau istorie, geografie, matematică și limba română. Dar lecțiile nu se rezumau numai la teorie, învățătorii explicându-le și reguli de igienă și de bună purtare. Cei care nu învățau lecția erau „urecheați”, iar dacă se plângeau acasă de rele tratamente, mai primeau și acolo o corecție. În clasă, pe perete, era un tablou cu dr. Petru Groza, despre care bunica spune că nu a știut mult timp cine este și cu ce se ocupă. De dimineață, la începerea orelor se cânta imnul ”Te slăvim, Românie!”.
Acasă erau puși toți copiii la treabă, fiecare cu misiunea lui. La 12 ani bunica a cusut prima ie, ajuta pe mama la montarea stativelor, la tors. Mâncau numai ce aveau în gospodărie, îndestulător și sănătos și nimeni nu stătea crispat, gândindu-se la ziua de mâine. Mălaiul și alivanca erau felurile de mâncare preferate de bunica Ștefania. Bani nu erau, dar în gospodărie aveau de toate cele necesare unui trai decent. În familie, fiind 12 copii, era greu de procurat încălțăminte. Cei mai eleganți ”pantofi” erau papucii din stofă, țesută în casă, pe care mama îi croia și îi paspoala. Bunica a făcut doar patru clase primare , pe care le-a absolvit în urma unui examen. Părinții aveau nevoie de brațe de muncă în gospodărie, despre fete considerând că trebuie pregătite să devină gospodine la casa lor. Bunica nu a fost lipsită de umor, povestind cum, prășind cu surorile ei lângă o casă unde, luni fiind, încă se mai dansa la nuntă, au rupt două cercevele din gard și au înșelat vigilența mamei. Fugeau la un dans, apoi veneau la prășit, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Mergeau la fân câte treizeci de kilometri pe jos, cu uneltele sau rucsacul în spinare. Și cântau. Nu existau depresii, angoase, goluri sufletești. Prezența la biserică era obligatorie, părinții nesuportând scuzele nimănui. Nunțile erau prilej de a se aduna tot satul, de a se veseli împreună. Se țineau în casa mirelui sau a miresei și nimeni nu era supărat că la sfârșit trebuia făcut curat. ”Mi-au lăsat de văruit” era expresia finală. La 77 de ani, bunica Ștefania Loghin este în putere, se ocupă de grădină și de gospodărie și încă mai toarce. În timp ce vorbea, a aruncat furca pe jos și a zis: ”Toarce lelea de trei zile/ și are pe fus trei fire”, spre hazul copiilor.
Ne-a promis că în vară, la Clubul de vacanță, ne va prezenta stativele și ne va pune și pe noi să țesem. Păcat că întâlnirea a durat doar o oră, am fi avut multe chestiuni de întrebat și de aflat.
Activitatea ”Cu bunicii la școală” are și un motto, aparținând lui David Grossman: ”Nu există nicio altă specie pe pământ care să simtă o legătură între bunici și nepoți. Nu vezi asta la pisici, la vulpi, la lupi. Familia umană, care astăzi include cel puțin trei generații, este cu adevărat o creație uimitoare”.
