Duminica folk-ului la Borca

Nu bine a încetat ultimul sunet de clopoțel (pardon, sonerie!), că s-a anunțat mare spectacol mare de muzică folk la Căminul Cultural din Borca. Cantautorul Cătălin Popovici, meșter în  a mânui chitara cum nimeni nu o face mai bine ca el, a reunit trupele de chitariști și soliști vocali de pe Valea Bistriței, pe care le instruiește de trei ani de zile. Au spus prezent copii din Farcașa, Borca și Broșteni , care au cântat și împreună și pe grupe și individual. Spectatorii au cântat și au aplaudat fără încetare. Poezie de bună calitate, muzică nouă și veche, sensibilități fermecate de atmosfera incendiară de pe scenă , iată în câteva cuvinte descrierea spectacolului de duminică. Cătălin Popovici a ajuns cu copiii, mulți câtă frunză și iarbă, la o performanță pe care numai un pedagog desăvârșit o poate obține. Discret și prea modest pentru valoarea sa ,ne-a arătat că tot ce se face cu iubire, cu dăruire, cu jertfă, are efecte uimitoare asupra ascultătorilor. La sfârșitul spectacolului ne-am mutat în satul Mădei, tot din comuna Borca, la locul numit ”La Ponton”. O casă veche, mobilier rustic, adică mese din butoaie, bănci, locuri de joacă pentru copii , spațiu generos, mâncare excelentă și peisaj de poveste. Nu am numărat zadele bătrâne, pentru că am fost atentă la susurul din apropiere al râului Bistrița și la muntele pleșuv din spatele scenei.

Am asistat la alt concert de muzică folk, de data asta cântărețul fiind apreciatul Walter Ghicolescu. Aici spectatorii au fost tot câtă frunză și iarbă și pentru că majoritatea au stat pe păturile aduse de acasă , m-am dus cu gândul la anii  60, la atmosfera flower power, când muzica folk era un stil de viață. Walter Ghicolescu a început spectacolul cu  ”Om bun”, din repertoriul lui Dan Andrei Aldea, nimic mai profund decât crezul menestrelului ” veșnic pe drum”, veșnic căutând un castel. Dacă l-aș fi întrebat, cu siguranță mi-ar fi spus că încă mai este în căutarea castelului. Am cântat împreună, am comunicat, el a mai și recitat.

A făcut loc și folkiștilor lui Cătălin Popovici și Iulianei Candrea (o voce superbă, pe care am auzit-o pentru prima dată ), fraților Eugenia și Ștefan Petrea, Emilian Candrea și Ana Bezim, prof. Dumitrina Erhan. S-a lăsat noaptea peste ”La Ponton”, luminile s-au aprins, iar lumea nu se dădea dusă. ”Telefon peste moarte”, melodia cu care a debutat la Cenaclul ”Flacăra” a fost cântată mai spre sfârșitul spectacolului. Mi-a adus aminte că am ascultat-o de atâtea ori, magistral cântată de Marius Coșerariu & co (tare mi s-a făcut dor de ei toți ). Știu că voi adormi cu ecouri ale cântecelor ascultate azi, așa cum făceam tare demult, când ascultam la radio Cenaclul ”Flacăra”, dar nu numai mie mi se va întâmpla asta.  Trebuie să aduc mulțumiri organizatorilor și celor care au avut grijă  ”La Ponton” să ne simțim bine. A fost o duminică copleșitoare!

Iolanda Lupescu