Modelul de pe bentiță este același cu modelul de pe manșetă- iederă cu flori, plantă ce simbolizează curgerea vieții și bucuriile sale; florile sunt brândușe de primăvara, albe, mov și albastre, ce reprezintă sufletele strămoșilor ce vin din lumea de dincolo pentru a întâlni încă o dată pe cei dragi din lumea aceasta; prinse în ghirlandă, reprezintă și legătura ce nu poate fi ruptă între cei din lumea aceasta și din lumea de dincolo. Culorile bobocilor alternează: gri, roșu grena și albastru. Bentița și manșeta „închid” și protejează „lumea” scrisă și menită pe cămașă.
Altița este elementul cel mai complex și mai grăitor al cămășii, care în cazul de față a dat numele cămășii sunt cusute pajuri stilizate. Reprezentate în 3 registre orizontale, corespunzând „lumilor” sunt 2 dintre lumi – cea de jos și lumea noastră – mărginite de 2 dungi duble, realizate din lanț cu fir aurit și argintat și chenar negru. Argintul invocă protecția, aurul – bogăția și ambele eleganța. Al treilea registru, este deschis în partea superioară, special pentru a facilita comunicarea dintre lumea noastră și lumea celestă a cărui oglindire este.
Pajurile reprezentate au conturate foarte bine coroana de pe cap, ce are 3 cruci în partea superioară (ce sugerează poziţia privilegiată a acestei păsări, precum și apartenența sa la Bine), aripile și ghearele. Pasăre foarte agilă, mai puternică decât vulturul, deși este mai mică, pajura poate fi asimilată păsării Phoenix, sau Păsarii Maiestre, cu rolul său de mediator între lumi, de călăuză a sufletelor și de gardian al Pomului Vieții. Cele 3 gheare, 3 cruci, 3 părți ale aripilor ne sugerează Trinitatea, trimițându-ne cu gândul la rolul acestei păsări de mesager al Divinității. Culorile în care este realizată sunt auriu, albastru, verde, roșu. Fiecare pasăre duce cu sine 2 flori care asigură apartenența păsării la lumea frumoasă, vie, precum și benevolența aratată celor aflați sub protecția sa.
Încrețul lucrat în punct specific, cu mătase albă, albastră și galbenă, cu mărgele și fluturi, are ca principale forme geometrice rombul și octogonul- steaua cu opt colțuri.
Rombul indică în același timp direcțiile vertical și orizontal, fiind o figură geometrică cu multiple semnificații. Este, în principal o altă reprezentare a Cosmosului- verticalul indicând aspirația către divin, orizontalul, cea către materie; creează echilibru, unind și armonizând, fiind considerată uneori figura geometrică a vindecării, a reechilibrării și a fertilității – rombul cu romburi în interior, cum este cazul acestei altițe.
Octogonul este mereu în legătură cu Osia Lumii – Axis Mundi- și energia cosmică-regeneratoare. Coloana simbolizează trecerea de la Pământ la Cer; octogonul este simbolul geometric al Centrului, semn al protecției divine și al puterii fixat pe cer, steaua este mod de comunicare și de orientare, atât fizică cât și spirituală, steaua fiind înfrățită cu omul, fiecare dintre oameni având o stea, mai mult sau mai puțin norocoasă.
Râurii – sunt costișați, „scot ochii” (indică o autoare mândră și iscusită), lucrați „în oglindă”, foarte bogați, alternând râuri cu flori- busuioc și dumitrițe, cu râuri cu trandafiri și simboluri ale Crucii.
Busuiocul, planta sacră, are multiple valențe apotropaice, curative, erotice.
Dumitrițele, flori de toamnă, ne trimit cu gândul la ultima strălucire a naturii înainte de somnul gri al iernii; florile Sf Dimitrie, cu valențe terapeutice și apotropaice, purtate la brâu de fetele ce voiau să își găsească alesul , puse la grindă de doftoroaie sau de desântătoare, duse ca jertfă Sfântului, patron și al celor ce călătoresc, și al negustorilor, sunt prinse în cămașă, alături de cruce, cu vădită valoare de apărare împotriva greutăților vieții.
Crucea, făcută din lemnul cunoașterii Binelui și al Răului, unește cu bratele sale întreg Cosmosul, atât pe verticală, cât și pe orizontală. Este uneori identificată arborelui cosmic, Pomului Vieții, unind cele trei planuri ale existenței, trimițânt către conceptul de dragoste absolută și jertfă.
Trandafirii sunt simbol al iubirii, al celui mai puternic și sacru sentiment,al fidelității și tandreții, fiind întâlniți pe straie de sărbătoare, inclusiv pe straiele preoților. Florile sunt prinse pereche, semn că femeia e căsătorită și dorește ca legătura sa să fie trainică și rodnică. Râurii de pe piept sunt formați din „bisericuțe”, invocând protecția divină, fiind și o mărturisire de credință creștin-ortodoxă.
Armonia culorilor, echilibrul acestora, alternață spațiilor albe cu cele colorate indică o drept autoare o persoană cu un simț artistic foarte pregnant, iar tehnica punctelor (cruciuliță, la fir, rumânescuri, lanțișoare, tehnica de prindere a mărgelelor și paietelor) demonstrează o pricepere ieșită din comun.
Consider cămașa aceasta o camașă de călătorie, lucrată cu simbolurile a ceea ce era mai important pentru femeia ce a purtat-o ca pe o armură pentru a o însoți și proteja în călătoria sa peste Ocean, într-un tărâm necunoscut, urmând a renunța pentru totdeauna la tot ce era familiar și drag. Este o Imago Mundi investită cu părți de suflet ale unei femei curajoase și talentate ce a avut de înfruntat necunoscutul.
Costumul popular românesc este o opera de artă ce se caracterizează printr-o puternică personalitate, fiind generator de modele vestimentare care au influențat și ariile învecinate.
Aşa cum remarca Lucian Blaga în „Trilogia culturii”, „În asemănare cu ornamentica altor popoare înconjurătoare, cea românească reprezintă cazul rar al unei arte populare de natură clasică, în sensul că e măsurată, discretă”. „Golul nu e simţit din partea românului ca un neajuns, care trebuie neapărat desfiinţat, [ … ] umplut cu ceva, ci ca element constitutiv şi integrant al viziunii artistice. Prin funcţia pozitivă a golului, a vidului, a câmpului, ca factor ritmic, plin acest mod degajat, arta populară românească reprezintă în răsărit o insulă de duh european … duh al măsurii…”
Gabriela Vanda CORTEZ