Cineva mi-a spus odată
Că vrea să salveze lumea.
Ce-afirmație ciudată…
Mă gândesc la ea într-una.
Și-mi aduc aminte-ndată
De eroii din povești,
Sau din filmele în care
Ai fi vrut ca să trăiești.
Aceștia, cu măști pe față
Lumea de necaz salvează
Iar când lupta e sfârșită
Obosiți îngenunchează.
Masca e de formă doar
Și-i menită să ascundă
Frica, îndoiala lor,
Și tristețea lor profundă.
Nu-i ușor să salvezi lumea
Când ea nu se vrea salvată.
Sufletu-ntâlnind cruzimea
Se transformă-ncet în piatră.
Totuși am o întrebare:
Dacă fiecare-n parte
S-ar salva pe sine, oare
Nu toată planeta noastr-ar
Avea parte de salvare?
Așadar, ar fi mai simplu
Nu în lumea de afară
Ci în noi să ducem lupta
Pentru-o viață mai ușoară.
Abigail BUZDUGAN, Liceul ” Mihail Sadoveanu” Borca
