PERSONALITATEA LUNII – INGINERUL GEOLOG CONSTANTIN ANDRAŞ – „CERBERUL CEAHLĂULUI”

Personalitatea aleasă de noi nu are o anvergură naţională, nici titluri stufoase, nici studii ştiinţifice cu înaltă indexare, nici funcţii politice însemnate. Dar este unul dintre cei mai importanţi oameni ai locului, o adevărată personalitate a munţilor Neamţului. Alesul din luna august este o persoană apropiată şi dragă nouă. Scrie (ocazional, dar bine, articolele cu largă răspândire) la revista noastră. Actualmente este şeful rangerilor din Parcul Naţional Ceahlău, cei ce asigură ocrotirea acestei arii protejate cu mare importanţă pentru flora, fauna, dar şi spiritualitatea României. Este funcţia ce o deţine din 2006 şi cu care va ieşi la pensie, dar parcursul său profesional este unul mai mult decât interesant: a fost inginer geolog la I.M.R. (Metale Rare), a deţinut mai multe funcţii de coordonare turistică în Staţiunea Durău, a fost cărăuş pe munte (deţinea recordul de kilograme transportate până în vârful muntelui), a fost cabanier la Dochia, profesor de geografie la Şcoala Grinţieş, şi-a încercat norocul şi prin ţări străine (Belgia, Italia), a fost director al Direcţiei de Administrare a Parcului Naţional Ceahlău şi unul foarte bun, dar unele imixtiuni politice l-au făcut să renunţe. Avea obiceiul să spună că „cine a fost odată director este director toată viaţa”. Ca profesor a uimit prin răbdarea manifestată în actul didactic, felul atractiv de expunere (ziceau elevii: „Să ştii că explică foarte bine!”), prin apropierea de elevi, în special de cei cărora le-a fost diriginte şi care l-au iubit mult pe „domnu’ dirigu”! Experienţa didactică l-a ajutat să colaboreze eficient cu elevii care călcau pe cărările muntelui şi să contribuie la transformarea lor în mici rangeri, fiind necesar şi nelipsit în taberele ranger junior începute încă din 2006. Deţine şi funcţia de secretar al Consiliului Ştiinţific al Parcului Naţional Ceahlău, asigurând legătura şi consensul între cercetătorii şi universitarii care-l compun spre binele Ceahlăului. A făcut o echipă excelentă cu profesorul Ion Pîrvulescu, acum pensionar, dar care soseşte destul de des la Ceahlău să vadă ce mai face Titi şi… Ceahăul.

S-a născut în februarie 1961, fiu al învăţătorului Constantin Andraş din Bistricioara, un intelectual cu valoroase calităţi artistice, poemele sale, dedicate în special Ceahlăului, le considerăm mici capodopere şi am fost onoraţi să le publicăm încă din 2007. De altfel, poemul „Ceahlăul” a deschis una dintre revistele noastre, în câteva strofe este definit superb Ceahlăul cu toate ale sale cele frumoase. Poemele „Dochia” şi „Panaghia” au fost bătute la maşină de scris şi când era cabanier fiul său în anii ’90 au fost agăţate în piuneze pe pereţi. Sute de turişti le-au copiat pe carneţele sau foi de hârtie. A murit prea grabnic, la 31 de ani, lăsând un gol imens în familie şi comunitate. Avea atâtea încă de oferit… Copilul de nici şase ani, Constantin, numit de apropiaţi Titi sau chiar Titeluş, a primit un alt tată, unul bun şi la fel cu veleităţi artistice precum învăţătorul Constantin Andraş. Tot un învăţător, Constantin Maftei, ce cânta foarte bine la vioară şi mandolină şi care a predat ani de zile… matematica. Şi care l-a iubit şi crescut cum trebuie pe micul Titi, ce de mic a fost atras de natură, de drumeţii, de călătorii şi de acestea a avut parte din plin. S-a mutat împreună cu mama sa la Grinţieş şi în urma căsătoriei ei cu Constantin Maftei a primit o soră, Mirela. A avut ca diriginte la generală pe Ştefan Ţifui, un renumit profesor de matematică, de la care a luat logica riguroasă, dar şi modul hâtru şi cu miez de a se exprima, fiind deja colecţionate o grămadă de „titisme”. Are parte de o familie frumoasă, o fată şi un băiat (Alina şi Mircea) şi o soţie (Maria) cu multă, multă răbdare, precum cea pe care o avea domnul profesor Titi cu elevii la şcoală. Căci domnul Titeluş rămâne un copil…

Aşteaptă nepoţi şi cu siguranţă va fi un bunic extraordinar. Cu un spirit puternic a reuşit să lupte cu o boală cumplită, o luptă pe care nu oricine ar fi putut-o duce. Sănătate multă, domnule inginer Titi, avem multă nevoie de dumneavoastră! Mulţumesc pentru faptul că aţi împărtăşit atâtea lucruri frumoase cu mine şi onorat sunt de-a mă fi primit printre prietenii dumneavoastră!

Daniel Dieaconu