Prima șosea națională din România a fost construită în timpul domniei lui Grigore Al. Ghica (1849-1856) în Moldova și a lui Barbu Știrbei (1849- 1856) în Țara Românească. Șoseaua Cornu Luncii, județul Suceava – Focșani – Turnu Severin s-a construit sub stricta supraveghere a inginerilor de atunci, absolvenți ai școlilor politehnice de inginerie ale lui Gheorghe Asachi și Gheorghe Lazăr. Barbu Știrbei a apelat și la inginerul francez Lalanne, specialist în drumuri și poduri, să execute proiecte, mai ales în Țara Românească. S-a creat apoi o întreagă rețea de șosele, una dintre acestea fiind și cea care leagă Cornu Luncii de Vatra Dornei. Traseul de atunci era muntele Stânișoara, Valea Bistriței, Satul Broșteni și Valea Negrei. Suișul și coborâșul Stânișoarei, ce avea 24 de kilometri, se făcea prin serpentine dese, într-un peisaj mirific. Un țăran din satul Sabasa, comuna Borca, Petrea Diaconului, un bun cunoscător al locurilor, a hotărât să facă planul șoselei peste muntele Stânișoarei, în așa fel încât să le permită și carelor și trăsurilor să circule pe acolo. El a fost diriginte de șantier, având în subordine ingineri și muncitori.
Proiectul său a ținut cont și de peisajul pitoresc, șoseaua lui înconjurând prăpăstii , stânci și ponoare. În 1881, regele Carol I a trecut pe podul de peste Bistrița, din Borca, plănuit și construit tot de Petrea Diaconului. Regele a trecut și peste muntele Stânișoara, înspre moșia sa din Broșteni și a fost adânc impresionat de minunata panoramă ce se deschide de pe vârful acestui munte , dar și de măiestria cu care a fost construită șoseaua.
Iolanda Lupescu
Bibliografie: Teleor, D., “Anecdote despre mari personalități române”, Editura SAECULUM VIZUAL, 2016; ”Din viața regelui în anecdote”, culegere, anul și editura necunoscute .