La Războieni – Valea Albă, pe locul unde Ştefan cel Mare a încercat să oprească valul pustiitor al oştilor turceşti, se înalţă în amintirea grelelor încercări din vara anului 1476 unul dintre cele mai valoroase şi interesante monumente din judeţul Neamţ. Mănăstirea de maici, având hramul „Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril”, a fost ctitorită de Ştefan cel Mare la două decenii după bătălie, fapt consemnat în pisania de pe faţada sudică a bisericii: „În zilele binecredinciosului şi de Hristos iubitorului domn, Io Ştefan Voievod cu mila lui Dumnezeu domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, în anul 6984 (1476), iar al domniei lui al douăzecelea curgător, ridicatu-s-a puternicul Mahmet împăratul turcesc cu toate puterile sale răsăritene; încă şi Basarab Voievod, căruia i se zicea Laiotă, a venit cu dânsul cu toată ţara lui basarabească şi au venit să prade şi să ia Ţara Moldovei şi au ajuns până aici la locul ce se zice Pârâul Alb. Şi noi Ştefan Voievod şi cu fiul nostru Alexandru, ieşit-am înaintea lor aici unde am făcut mare război cu dânşii în luna lui iulie 26 şi cu voia lui Dumnezeu au fost biruiţi creştinii de către păgâni şi au căzut acolo mulţime mare dintre ostaşii Moldovei. Tot atunci şi tătarii au lovit Ţara Moldovei din acea parte. Drept aceea a binevoit Io Ştefan Voievod cu a sa bunăvoinţă şi a zidit acest hram întru numele arhistrategului Mihail şi întru rugă sieşi şi doamnei sale Maria şi a fiilor săi Alexandru şi Bogdan şi pentru sufletul tuturor binecredincioşilor creştini care s-au prăpădit aici, în anul 7004 (1496), iar al domniei sale al patruzecelea curgător luna lui noiembrie 8.”
Cronicarii vorbesc de câmpul de luptă albit de oasele apărătorilor de ţară. Domnitorul Ştefan cel Mare le-a strâns oasele sub biserica nou zidită pentru ei în anul 1496. Ca să le fie adăpost etern. Toţi la un loc. Nedespărţiţi pentru vecie, cum au fost şi în focul luptelor în care şi-au vărsat sângele. Aşa a luat naştere Biserica Mănăstirii Războieni, singura biserică-mausoleu din ţara noastră.
Daniel Dieaconu
