O întâmplare din timpul mondialului din 1954 spune multe despre pasiunea pentru sportul rege, fotbalul, pasiune existentă în sufletul fanilor și care se manifestă în diferite moduri pe toate meridianele Mapamondului.
Pe 4 iulie 1954, stadionul „Wankdorf” din Berna (Elveția) găzduia finala celei de a cincea Cupe mondiale. Protagoniste aveau să fie Ungaria și Germania Federală. Maghiarii aveau, în acea vreme, o echipă mare, cu jucători magnifici. Alături de Ferenc Puskás, evoluau atunci în tricourile roșu și verde fotbaliști precum Bozsik, Czibor, Hidegkuti, Kocsis…
Cum, cu două săptămâni mai devreme, pe 20 iunie, într-o partidă din grupa a doua a turneului final, Ungaria spulberase Germania Federală cu scorul de 8:3, vecinii noștri erau văzuți ca favoriți de toată lumea, argumentul suprem fiind, evident, valoarea ieșită din comun a echipei.
În acea zi, a finalei, în orașul Bistrița, un român, nea Ştefan, mare fan al formației maghiare, a a dat de veste în târg, spre cumplita disperare a nevestei, că pune la bătaie porcul din ogradă, unul mare precum echipa lui Puskás, pregătind o masă pe cinste, în cazul că echipa lui favorită va câştiga finala cu vest-germanii. Şi cum o masă trebuie şi stropită, respectivul a declarat că va destupa şi un poloboc cu o sută de litri vin „puterea ursului”.
Astfel s-a făcut că la nea Ștefan în ogradă, în acea seară, s-au strâns aproape o sută de microbişti ocupaseră toate locurile disponibile, aşteptând cu sufletul la gură începerea pasionantei întreceri.
Cum pe atunci românii nu aveau televizoare – prima emisie a televiziunii române, una de probă, urma să aibă loc abia peste un an, la 21 august 1955 – meciul urma să fie urmărit prin intermediul transmisiei de la radio. Toate urechile erau ciulite spre aparat. Ungaria a început în trombă finala, Puskás ducând repede scorul la 2:0, marcând în minutele 6 și 8.
Mare bucurie pe capul omului nostru! Sigur pe ceea ce avea să urmeze – doar „verzii” îi mai învinseseră la acel mondial pe nemți! – după opt minute de la începerea finalei, nea Ștefan a decretat închiderea aparatului și declanșarea ospățului!
Tigăile au început să sfârâie, s-a dat cep butoiului cu vin, s-au adus pâinea şi murăturile şi-a început o petrecere de pomină. Toţi au băut şi au mâncat pe socoteala lui nea Ştefan…
Dimineață, pe la trei, după ce butoiul fusese golit până la ultima picătură, mândreţea de porc digerată până la ultima costiţă, iar ultimul invitat a plecat spre casa sa, gazda s-a dus, de asemenea, la culcare.
Peste câteva ceasuri, trezindu-se singur, căci nevasta, după o ceartă zdravănă din ajun, plecase la părinţi cu ferma intenţie de a nu mai reveni niciodată în casa „zărghitului”, omul a oftat îngândurat şi s-a apucat să facă ordine. Ajunge și la aparatul de radio, pe care îl deschide. În clipa aceea scapă mătura din mână şi cade pe scaun, parcă lovit în moalele capului. Vocea unui comentatorului sportiv anunţa: „Ieri, la Berna, echipa vest-germană a cucerit Cupa mondială, câștigând cu 3:2 finala, după ce fusese condusă de formaţia Ungariei în minutul opt cu 2:0!”
– Cum ai spus ? strigă nea Ştefan, năucit.
Şi cum crainicul nu avu politeţea să-i răspundă, nea Ştefan năvăli în strada principală a urbei, cu părul vâlvoi, căutând confirmarea nemaipomenitei ştiri. Nu trebui să caute prea mult, căci un microbist care tocmai trecea pe acolo îi spuse adevărul gol-goluţ: „Aşa e, nea Ştefane… Au bătut vest-germanii până la urmă! A egalat la 2 Rahn, în minutul 18, după ce Morlok a dat gol în minutul 10. Apoi, în minutul 84, același Rahn le-a adus primul titlu mondial nemților.”
– Aoleuuu! Se văită omul, în culmea deznădejdii. Am tăiat porcul degeaba! Mi-aţi băut şi vinul şi m-a părăsit şi nevasta!
S-a întors, buimac, a încuiat casa, şi-a scos şareta din şopron şi s-a pornit după nevastă, s-o implore să-l ierte și să se întoarcă acasă. Când să iasă din curte, a mai privit o dată spre coteţul porcului. Gol… Mai gol decât cele trei goluri ale nemților. Și-a șoptit în barbă: „Încă o victimă sacrificată, inutil, pe altarul fotbalului!”
Valentin ANDREI
