Printre monumentele de artă religioasă medievale din cuprinsul judeţului Neamţ, se înscrie şi biserica „Sf. Ana”, situată în vatra satului Ceahlău, nu departe de centrul civic al localităţii, într-un cadru natural de importanţă turistică.
Începuturile acestui locaş nu se cunosc cu certitudine. Conform tradiţiei orale, biserica a fost construită între anii 1700-1720, prin efortul obştei satului Schit (acum Ceahlău), formată în bună parte din ardeleni, care au trecut munţii pentru a scăpa de regimul opresiv austriac, care urmărea trecerea forţată la catolicism a românilor. Aici, pe terasa înaltă din dreapta pârâul Schit, s-a înălţat acest edificiu, purtând amprenta stilului ardelenesc, care a servit nevoilor spirituale şi de cult ale unei obşti săteşti – nu prea numeroasă la acel timp – vreme de aproape 250 de ani. Tot aici s-a amplasat şi cimitirul, rămas în funcţie până astăzi.
Biserica este în plan treflat (formă de cruce), realizat prin proiectarea spaţiului stranelor lateral pereţilor naosului, de dimensiuni relativ modeste – 18 m lungime şi lăţimi variind între 4 şi 8 m. Este în întregime din lemn, aşezată pe o temelie din zidărie de piatră.
Absida altarului, tălpile şi tocurile uşilor şi ferestrelor sunt din stejar, iar celelalte părţi componente sunt din răşinoase. Pereţii sunt din bârne cioplite în secţiune dreptunghiulară îngrijit fasonate şi măiestrit încheiate (în „coadă de rândunică”), iar la absida altarului s-a realizat forma rotundă prin folosirea unor piese scurte, ingenios îmbinate.
Acoperişul din siţă profilată este distinct etajat şi uşor evazat, urmărind conturul variat al pereţior. Streaşina înfundată este din scândură profilată şi grinzişoare aparente. Intrarea în biserică se face pe latura nordică a pridvorului printr-o uşă masivă de stejar. Interiorul este luminat de 5 ferestre în secţiune dreptunghiulară. Uşa şi ferestrele sunt prevăzute cu gratii de metal. Altarul este prevăzut cu o uşă de stejar, foarte îngustă. Pridvorul face parte din construcţie. Compartimentarea este cea clasică: pronaos, naos, altar, dimensiunile adecvate ale acestora asigurând forma de cruce a edificiului. Doi pereţi interiori, încastraţi în pereţii laterali, prevăzuţi cu largi deschideri despart pronaosul de naos. Bolţile sunt din scândură.
Pereţii nu sunt tencuiţi – conservarea căldurii realizându-se prin chituirea rosturilor şi acoperirea lor cu fâşii de pânză cerată. Interiorul nu este pictat, în schimb pereţii sunt bogat decoraţi cu icoane, unele de mărimi apreciabile, pictate pe lemn, dar se găsesc şi două lucrări pe pânză reprezentând scenele biblice „Punerea Maicii Domnului în mormânt” şi „Adormirea Maicii Domnului”. Iconostasul şi iconiţele acestuia sunt mult afumate, ca de altfel întreg interiorul, precum şi icoanele cele mai vechi. De remarcat că toate icoanele, îndeosebi cele reprezentând pe Mântuitorul şi Maica Domnului, deşi relativ afumate, sunt de certă valoare artistică. Biserica are şi o clopotniţă, în plan pătrat masivă, din zidărie de piatră, tencuită, cu un acoperiş înalt, artistic profilat de maeştri, locali – intrarea în curtea bisericii făcându-se prin spaţiul boltit al acesteia. Reţin atenţia frumuseţea sobră a construcţiei acestui locaş şi măiestria execuţiei – semn al vocaţiei de constructori în lemn a poporului.
Aici, în imediata vecinătate a bisericii vechi, credincioşii au ridicat, între anii 1929 şi 1961, o biserică din piatră corespunzătoare cerinţelor vremii. Vechiul edificiu, aflat în mijlocul ţintirimului, va fi declarat ulterior de către organele abilitate monument de artă religioasă. Prin grija deosebită a pr. protopop Mihai Damian, titularul Parohiei Ceahlău, acesta a fost supus, între anii 1986 şi 1989, unor ample lucrări şi reparaţii, constând în înlocuirea învelitorii din draniţă şi a streşinei, înlocuirea tălpilor la pridvor şi tratarea chimică a draniţei pentru durabilitate, cu păstrarea strictă a formei şi caracteristicilor arhitecturale originale. Secularul edificiu de cultură al schitenilor este lesne de vizitat, aflându-se în vecinătatea drumultui judeţean 155 F Bistricioara-Durău.
Mihai BULAI, Daniel DIEACONU
