Ascuns în rafturile unei arhive în care nu se intră des, se află în volum gros şi atins de vreme pe coperta căruia scrie: „Inventarul Comunei 1941 – Primăria comunei Bistricioara, judeţul Neamţ, plasa Muntelui”. Acest volum este de fapt o istorie a unei comune din Plasa Muntelui, cum era denumită zona noastră în 1941, care acum se numeşte Grinţieş şi care atunci purta numele de Bistricioara.

Cei care s-au născut în acele vremuri şi înainte de 1960, când a fost construit  barajul Bicaz, cel  care a schimbat în totalitate zona noastră, încă mai au pe actele de identitate ca şi localitatea de naştere – comuna Bistricioara.

Inventarul aduna în acele vremuri grele tot ce deţinea comuna, statul şi judeţul în localitatea Bistricioara, ce se întindea de-a lungul cursului râului Bistricioara. Comuna în 1941 se întindea de la Pintec – Bradu până undeva sub lacul de acumulare Izvorul Muntelui şi cuprindea satul Bistricioara care acum aparţine de comuna Ceahlău.

Puţini ştiu că întreaga arhivă de stare civilă anterioară anilor 1960 a satului Bistricioara, se află la Grinţieş. În 1941 comuna noastră ce azi poartă alt nume, avea în componenţă 4 sate: Poiana, Grinţieşul Mare, Grinţieşul Mic şi Bistricioara.

Inventarul anului 1941, identificare în comuna noastră, împărţite pe sate, bunuri ale comunei, ale judeţului şi ale Statului.

Satul Poiana

Bunurile comunei: localul primăriei, teren, mobilier, islazuri (Poiana Tiharaie, Pietrele Roşii, Răchitiş, Faţa şi Dosul Grasului, Curmătura lui Sfarghi, Fundoaia, Piciorul Mărului, Curmătura, Golul Primăvărători, Arsiţa Pintec, Piciorul Bradului, Ciumărca), 10 poduri şi drumuri comunale pietruite.

Localul primăriei şi postul de jandarmi ce funcţionau acolo avea o suprafaţă de 190 mp, 10 camere şi erau construite în anul 1900 din cărămidă, cu acoperişul de tablă. Locul şi forma clădirii nu s-au schimbat mult din anii 40, clădirea actuală păstrând forma iniţială. În anul 2022, acoperişul a fost refăcut în forma iniţială a clădirii.

Bunurile Statului: localul bisericii de 102 mp, cimitirul, terenul bisericesc, şcoala nr. 3, folosită din anii 1900 şi teren şcolar.

Biserică „Adormirea Maicii Domnului” apare în inventar ca şi construită în 1864, din piatră, acoperită cu şindrilă, şi „bine întreţinută”.

Şcoala, în suprafaţă de 187 mp cu 6 camere, a fost dobândită prin donaţie în anul 1900. Era construită din cărămidă, acoperită cu ţiglă, fiind „bine întreţinută”.

Judeţul Neamţ avea un singur bun de inventar în satul Poiana al comunei Bistricioara: un aparat telefonic aflat în localul primăriei. Marca Ericcson.

Satul Grinţieşu Mare

Bunurile comunei: islazul Frasin, Arşiţa lui Ilie, drumuri comunale şi poduri comunale. Bunurile Statului: localul bisericii, teren cimitir, teren bisericesc, local şcoală nr. 4, teren şcolar. Biserică „Duminica Tuturor Sfinţilor” este clădită din lemn în anul 1793, acoperită cu şindrilă, „este bine întreţinută”. Aparţine cultului creştin ortodox.

Localul şcolii nr. 4 – Grinţieşu Mare a fost construită pe un teren donat, clădirea de 172,50 mp fiind ridicată de locuitorii comunei în 1932, din lemn, avea 8 camere şi era folosită de elevi şi de către directorul şcolii.

Satul Grinţieşul Mic

Bunurile comunei: islazul Dealul Gol, drumuri comunale şi poduri.  Bunurile Statului: local de şcoală nr. 1, terenul şcoală. Localul de şcoală nr. 1 a fost construit în anul 1902, din cărămidă, acoperită cu tablă, avea 7 încăperi, toate „bine întreţinute”, având o suprafaţă de 193 mp.

Satul Bistricioara

Bunurile comunei: local vechi al primăriei, terenul primăriei, izlaz Măluşteţ, drumuri comunale şi poduri comunale.

Localul vechi al primăriei construit în jurul anului 1880 se afla în anul 1941 în ruină. Clădirea avea 7 încăperi, era din lemn, acoperită din şindrilă.

Bunurile Statului: un local Bisericesc nou, un local Bisericesc vechi, teren cimitir, teren bisericesc, local şcoală nr. 4, teren şcoală,

Localul Bisericesc nou, „Sfinţii Voevozi”, construită din piatră şi acoperită cu şindrilă, „bine îngrijită”. Biserica aparţinea cultului creştin ordodox.

Local Bisericesc vechi „Sfinţii Voevozi” apare construită din lemn, acoperită cu şindrilă, „bine întreţinută”.

Localul şcoală nr. 4 a fost construită pe un teren donat, ridicată din cărămidă, acoperită cu tablă, 4 camere „bine întreţinute”. În 2 camere locuia directorul şcolii.

Inventarul a fost realizat în anul 1940 – 1941 de către Dumitru Ichim – primar,  Traian Repcuic – pretor, Dumitru Simionescu – notar, Ilie Bortişcă – preceptor, în calitate de membri ai comisie de inventariere şi sub semnătura lor se certifica exactitatea sumelor şi a proprietăţilor comunei, într-o încercare de a se cunoaşte întinderea proprietăţilor din România, ameninţată deja de cel de-al doilea război mondial care aruncase întreaga Europă în flăcări şi avea să modifice graniţe, proprietăţi şi să distrugă vieţi.

Oana Raluca CIUCANU