- Interviu realizat de Ştefania Andrieş, clasa a VII-a în 2012
Cum vă numiți? Ungureanu Elena.
Unde şi când v-ați născut? 13 noiembrie 1926, în Grințieș m-am născut.
Ați avut o familie numeroasă? Nu. Am fost două surori.
Sunteți căsătorită? D-apăi, sunt căsătorită și am rămas văduvă de la 50 de ani și acum am 85, de 35 de ani sunt văduvă.
Aveți copii? Nu.
Unde ați copilărit? Aici în Grințieș.
Unde și cum vă jucați? N-aveam vreme să ne jucăm că mă trimitea cu cârlanii, cu vacile pe la Humărie, prin Primatari, cu Mărioara lu’ Poienaru, care acum o murit. Nu ca acum să bată mingea toată ziua. Și pe jos mergeam 6 km de la Gura Măgurii și până la școală, 6 km aveam. Pe jos mă duceam și pe jos veneam.
Care erau tovarășii de joacă? D-apăi o murit toate: Marița lu’ Mârcănașu, Aneta lu’ Țaranu, Maria lu’ Rusu, Mărioara lu’ Poienaru. Aveam prietene și ne jucam când aveam vreme, nu de una. În rest umblam cu vacile la Humărie; eram necăjiți.
Ce studii aveți? 4 clase.
Unde ați învățat? Pe Grințieș la Nițulesei, care acum îi mort.
Ce materie vă plăcea? Cartea nu mi-o plăcut că mă trimitea cu vacile și cu oile. Citeam. Da, citirea îmi era dragă că era în românește. Nu ca acum, cu atâtea limbi. Vai di mine!
Ce activități extrașcolare ați făcut? Da di undi? Mergeam 4 km, luam oile dimineața, boii și vacile și până în fundul Primatarului le duceam. Nu era bicicletă ca acum. Am avut bicicletă până acum, de vreo 5 ani am dat-o. Am fost odată până în Piatra, am fost cu o vară de-a mea. M-a amăgit că mă duce, că-mi caută serviciu și mie. Eram scăpată de la școală. Am dormit o noapte în Piatra și ea tot pe acolo. A doua zi mi-a zis să-i dau banii, să cumpere bilete. I-am dat toți banii pe care îi aveam la mine. Trenul a plecat din Piatra în Bicaz și eu fugeam pe jos desculță. Și ea nu o venit cu trenul, n-o mai venit deloc. Nici n-am mai văzut-o.
Care a fost prima ocupație pe care ați avut-o? Cu furca, cu grebla și cu andrelele.
Care a fost prima iubire? D-apăi eu mai știu? Aveam 20 de ani când m-am măritat.
Ce profesii ați mai avut? Da’ ce profesii să am, cu doi moșnegi aicea?! Beau tabac amândoi. Când ieșeai din casă nu mai vedeai. Baba fuma, moșu fuma și Mihai fuma că a fost în Rusia, săracu’.
Când v-ați construit o casă proprie? În ’48, m-am măritat, prin ’50 am început casa, dar era greu de făcut. Am făcut o odaie și am stat acolo.
Vă împăcați cu socrii? N-am avut nimic. Nu mi-o zis nimic niciodată, Dumnezeu să-i ierte! Dar nici eu nu am avut nimic cu ei. Moșnegii nu au fost socri, ci când o venit Mihai din Rusia din lagăr i-o găsit aici, erau unchii lui. Ți-aș mai spune ceva… Când am venit aicea am adus o juncuță a făta, o scroafă și pentru că moșnegii nu aveau grajdi, am băgat vițelul în casă și mieii sub pat. Mi-o scos baba vițica afară. Era omătu’ până la brâu. Măi, și când am văzut că a scos-o afară eu am ieșit dezbrăcată. Mihai era dus la apă. Aveam 200 metri până acolo. Și eu m-am dus și m-am băgat în fân, într-o șoapră făcută de noi. A venit Mihai și-o întrebat: „Uncheșule, unde-i Ileana?” zice: „Nu știu”. A venit Mihai acolo la șoapră și zice: „Ileană, unde eşti?” Eu i-am răspuns. El a început să plângă și mă căuta cu furca. Am văzut că tot plânge și am ieșit. Eram dezbrăcată în cămeșă și desculță la picioare și omătul mare. Viscolea afară. M-a luat în brațe și m-a dus în casă. Pe vițică am țolit-o, i-am făcut o țoală și am acoperit-o.
Cum erau casele pe vremea dumneavoastră? Erau așa cum puteai tu să o faci. Atunci era greu. Mihai era cioban peste vale și dimineața lua o bârnă, două. Seara mă duceam și le luam eu de-un capăt, el de-un capăt și le duceam în spate că nu erau tractoare ca acum.
Din ce erau construite? Din lemn, nu era cărămidă ca acum.
Câte camere aveau? Două. Aici unde am stat cu moșnegii, am dormit în aceeași cameră cu ei. Baba și cu Mihai fumau. Mirosea mai rău decât la crâșmă.
Aveați camere separate? Da, cât am făcut atunci. Am făcut două camere și-o bucătărie în spate.
Erați o familie bogată sau săracă? Am fost necăjită, de, am lucrat pe un kg de lână trei zile. Dar mi-o fost drag să lucru. Uite și acum am 7 capre. Am 85 de ani și lucru. Am prășit, plivesc, am pus cartofi, sfeclă și curechi mai mult.
Aveați pământ mult? Cam mult o fost pământ. Ți-am zis am avut până la 30 de oi, 3 vaci, o scroafă și vreo 20 de găini. Am avut vreo 30, dar le-am tăiat.
În ce consta hrana zilnică? Mâncam. Nu pot mânca brânză. Țin capre și nu mănânc brânză, cât mănânc pâine. Am fost la spovedit, la împărtășit și mi-o dat voie să mănânc carne, că i-am zis „Părinte, fă-mi dezlegare, nu pentru fasole, nici pentru cartofi, ci pentru carne, că nu țin pui și găini. Mă chinuiesc cu ele. Am carne în frigider.
Aveați o masă îndestulată? Aveam.
Ați prins perioadă de foamete? Am prins, eram mai mică, dar greu a fost atunci. Puneam brânza în sticle și o băgam în pământ că erau niște oameni care nu făceau treabă, numai pândeau să vadă cine merge la moară, noaptea să-ți ieie. Atunci rău a fost…
În ce consta îmbrăcămintea dumneavoastră? Catrință, nu era ca acum fustă. Am avut costum mândru. Acum l-am dat la o femeie.
Din ce era făcută? Din lână.
Cine o făcea? Cămeșa o coseam eu, nu ca acu, nu erau mașini. Torceam fuior și făceam pânză și făceam cămeșă lu’ Mihai.
Când v-ați căsătorit? În ’48.
Unde ați făcut nunta? Aici in Grințieș.
Câți nași ați avut? 19 perechi.
Ați avut lăutari la nuntă? Am avut, păi fără lăutari nu era nuntă.
Ați avut vornicel la nuntă? Am avut.
Ați urmat ritualul tradițional? Da, am făcut. A venit mirele acasă la mine cu vornicelul și pe urmă am plecat la biserică.
Vă amintiți o întâmplare hazlie de la nuntă? Nu .
S-a furat mireasa? Seara, înainte de nuntă, soțu’ a venit acasă cu un prieten. Și pentru că banii care se strângeau la nuntă se puneau la mireasă în sân, am fost păzită ca să nu fug cu banii după prietenul lu’ Mihai. Nu mă lăsa să plec nicăieri singură că era seară.
Vă amintiți strigături de nuntă? Mi-a aduc aminte. Vai cât am chiuit la nuntă!
„Ui, iu iu oi bea rachiu
De la mire de sub brâu”. Ştiam cu prostii, dar nu-i mândru să le spun.
Existau bocitoare? Da, erau.
Vă amintiți un bocet? Nu.
Cum petreceați Paștele? Acasă. Tăiam un ied, făceam cozonaci. Coceam atunci vreo 5 kg pentru 2 oameni, acum nici măcar unul. Aveam cuptor și făceam pască, cozonaci. Tăiam vreo 13-14 miei și-i vindeam. Doi îi luam pentru mine de făceam cu unul friptură și cu unul borș. Pe restu’ bărbatu îi punea la grindă și-i vindea.
Dar sărbătorile de iarnă? Tăiam porcul, făceam cârnațe. Tot acasă stăteam. Venea socru’, soacra, mama, tata.
Participați la bande, piese, coterii? Mergeam. Eram mai multe femei care ne schimbam în bărbați. Ne puneam mustăți, căciuli, cojoace lungi. Una era popă, eu eram doctor. Ne duceam la acesta, Amariuchi, la ăia chiaburi. Îl căutam la cap, îi luam temperatura și scriam să iei rachiu, în loc de medicamente. Să iei de acela spumos bun. El îmi răspundea: „Să trăiești, Ileană. Doctor ca tine să tot fie.” Acum Fărcașanu mă întreabă: „Nu mai vii, Ileană, cu doctorii?”. Dar nu mai pot.
Cum petreceați hramul? La Sfânta Maria făceam sarmale, borș, friptură. Veneau cu căruțile de la Barasău. Acum nu mai vine nimeni. Câte 20-30 de oameni veneau. Tăiam o stearpă sau un vițel.
Participați la hramul Muntelui Ceahlău? Am fost de două ori. Treceam dealul la Durău. Și așa frumoș era de Ispas. Scotea afară o icoană mare și făcea maslu. Și venea o ploaie și noi îmbrăcate național.
Ați prins războiul? Am prins. Atunci aveam o vacă a făta și o scroafă. Am băgat animalele într-un grajdi și am făcut o groapă pentru a scăpa scroafa de nemți. Dar au venit tătarii și mi-o tăiat scroafa și mi-o găsit 11 purcei.
Ce vărstă aveați? Vreo 15-16 ani. Nu mai ştiu.
Când a venit frontul unde v-ați refugiat? Pe Grințieș, am făcut o bortă în pământ. Eram vreo 20 și ceva de oameni acolo. Vai, câte am pățit. Nici nu vreau să-mi aduc aminte.
Cum ați găsit gospodăriile când v-ați întors? Nu aveam atâtea câte am acum. Am luat cu mine ce era mai bun. Casa am lăsat-o în voia lui Dumnezeu. Am găsit-o la fel.
Cu cine simpatizați înainte de comuniști? Nu mai țin minte. Nu am fost înscrisă în partid și nici nu am fost necăjită cu ședințele. Aveam vreme cu ședințele? Vai di mine! Eu când aveam un pic de timp liber nu știam, să mă duc în grădină la treaba sau la altceva. Abia așteptam dumineca să mă mai odihnesc.
Comuniștii v-au confiscat ceva? Nu.
Ați avut probleme cu autoritățile? Nu.
Când era mai bine? Acum sau atunci? Degeaba acum îi bine de trăit, dacă te amăgesc toți. Răii răilor. Am avut niște pădure și tot au venit și mi-o zis: „Hai, tanti Ileană, hai că o să-ți fac multe”… Și acum că-s mari, au căşi de nu ştiu ce să facă cu ele. Așa să rămână și ei ca mine. Dumnezeu să-i bată.
Cum ați primit vestea căderii lui Ceaușescu? Am primit-o. Am văzut la televizor.
Cum vedeți viitorul localității noastre? Dar al tineretului în special? D-apăi vă doare capul la cât învățați și degeaba. N-ai unde te duce. Cu facultatea stai acasă.
Ce considerați că ar fi necesar comunității noastre? Nu mai zic nimic.
Ce părere aveți despre proiectul nostru? Să dea Dumnezeu să trăiesc să o citesc și eu. Să trăiți, s-aveți bucurii.
