Școala Poiana Largului a luat ființă în anul 1858 în satul Poiana Largului în casa locuitorului Simion Ailoaei, unde am cunoscut ca urmaș al său pe Petrea Nastasiei. Școala era neoficială, funcționa sub autoritatea schitului Buna Vestire, metoc al mănăstirii Neamțului.
Fiind sub autoritatea mănăstirii locale, învățământul era condus de călugării de la Buna Vestire. Primul învățător a fost călugărul Gherontie. Acesta aplica pedepse prin metanii ceea ce făcea pe elevi să fugă de la școală, spunând părinților: „Ne omoară călugărul cu metaniile.”
Școala se mută în altă casă tot în satul Poiana Largului unde predă un învățător cu numele Baptist. Apoi școala se mută într-o casă veche din Gura Largului unde predau învățătorii Bicăjanu și Popescu. Reforma școlară a lui Alexandru I. Cuza în anul 1864/65 găsește școala în ființă și o declară școală de stat cu 3 clase. Școala în 1864/65 se mută în satul Poiana Teiului cu primul învățător numit de stat cu numele Gheorghe Boncescu de loc din județul Botoșani. Acesta conduce școala timp de 30 de ani până în anul 1895/96, când se mută la Hangu, unde este înmormântat.
Primele clase ale școlii Poiana Teiului datează din anul 1866. Era singura școală din comuna Călugăreni (așa se numea comuna pe atunci) și aici veneau elevi și din satele comunei Galu, acolo neexistând încă școală.
Până în anul 1898/99 școala a funcționat într-o casă sătească. Din acest an școala se mută în noul local tip „Casa Școalelor” construit din cărămidă cu două săli de clasă, antreu și cancelarie, având și atenanse: locuința directorului și casa cantinei școlare, apoi grajdurile pentru vitele învățătorilor. Localurile au fost construite sub conducerea primarului Grigore Gh. Țăranu, locuitor din Poiana Teiului care a condus comuna timp de douăzeci de ani. Tot în anii 1898-1899 s-a construit șoseaua nouă care venea de la Ceahlău pe la Gura Bistricioarei, pe malul drept al Bistriței și trecea chiar prin fața noului local de școală.
Școala a funcționat în localul ei propriu până în anul 1960 când, fiind demolată din lacul de acumulare Bicaz, a fost reconstruită în locul său de astăzi, în satul Largu la 1 km de matca râului Bistrița în satul ce azi poartă numele de Poiana Largului. Noul local s-a construit pentru 7 clase, având 4 săli de clasă, antreu, cancelarie, săli pentru materiale și atenanse.
După învățătorul Gh. Boncescu, în 1896 urmează învățătorul Dimitrie A. Focșa, până în anul 1903. Au urmat apoi doi învățători care au fost absolvenți ai școlii Poiana Teiului și anume: Gheorghe Gr. Andronic 1900 – 1906 și Dumitru Alexandrescu 1904 – 1906, apoi Tarsița Dăscălescu-Bîrsan de la 1906 la 1908; școala avea pe atunci cinci clase organizate în trei divizii cu două posturi de învățător.
Între anii 1908-1914 au condus școala învățătorii Leon Mrejeru de loc natal din Broșteni-Suceava și soția sa, Eugenia Mrejeru. Ca învățător, Leon Mrejeru era clasat între cei mai buni învățători din țară. A fost numit revizor școlar și în locul său la catedră au predat Mihai Rotaru 1909 – 1910, Gheorghe Popescu 1909 – 1910, Anton Perițeanu 1910 – 1912, apoi din nou Gheorghe Andronic între 1913 – 1919. Din 1915/16 a funcționat învățătoarea Elena Alexan, iar din 1916 până în 1954 Lucreția Grințescu-Vasiliu.
Din anul 1919 până în 1947 a condus școala învățătorul Constantin Vasiliu, natal din Boboiești – Pipirig. Soția sa, Lucreția Grințescu-Vasiliu era fiica învățătorului Neculai Grințescu care conducea școala de la Coroiu – Călugăreni, aceasta luând ființă în anul 1897.
Trebuie de remarcat activitatea didactică și socială a unora dintre învățătorii perioadei 1900 – 1940. Aceștia au contribuit la ridicarea nivelului învățământului până la cel mai înalt grad și au influențat societatea prin darul lor educativ. Au pregătit conștiințele în vederea întregirii României în hotarele ei firești și consolidarea Marii Uniri din anul 1918. Printre aceștia au fost: Gheorghe Andronic și Dumitru Alexandrescu, apoi Leon și Eugenia Mrejeru și Constantin și Lucreția Vasiliu.
Leon Mrejeru, pe lângă strălucita sa activitate didactică, a activat ca revizor școlar, ca președinte al Asociației Învățătorilor din județul Neamț, apoi ca vicepreședinte al Camerei Deputaților, deputat fiind în urmă ca prefect al județului Neamț. Observăm că, deși a deținut posturi administrative importante, a rămas învățător sărac și a murit sărac, având doar o modestă locuință în orașul Piatra Neamț.
Învățătorii Constantin și Lucreția Vasiliu, pe lângă înaltul nivel de cunoștințe ce le-au predat elevilor, au contribuit din plin la formarea simțului practic gospodăresc. Astfel în perioada 1919 – 1944 au organizat ateliere școlare de țesătorie pentru fete și gospodine în școală și ateliere de tâmplărie pentru elevi și săteni. Au crescut la școală pomi fructiferi și mulți stupi de albine, școala devenind un centru de propagare a acestor activități gospodărești. Și-au format o gospodărie personală cu 150 de pomi fructiferi și peste 50 de stupi de albine, devenind un model de gospodărie pe lângă atitudinea de buni și devotați cetățeni ai patriei. În anul 1960 s-au strămutat în București, la cei patru copii ai lor, unde au și decedat.
În perioada 1919 – 1931 au mai funcționat pe lângă cei arătați și următorii: Pantelimon I. Pantelimon, localnic, mai târziu preot la Ceahlău, Ecaterina Bejan, Vasile Chele, Gheorghe Răslescu, Aurelia Chirilescu – Chele , Ruxanda C. Bonteanu și Maria V. Crețu, Simion Alistar, aceștia toți localnici, apoi Laurența Popescu – Podoleanu, Ana Istrate și Ana Pantalon – Vlad.
Din anul 1927 până în 1958 a funcționat Filoteia P. Balan, iar din anul 1931 până în anul 1968 Ioan N. Ciucanu, localnic, ca învățător între 1931 la 1947 și profesor de limba română de la 1948 la 1968. Începând din anul 1924 prin reforma învățământului făcut de regimul liberal, sub conducerea ministrului Educației Naționale, dr. Constantin Angelescu, școala are 7 clase tot timpul până în anul 1948 când are loc reforma nouă a învățământului sub regimul democrat-popular. Este adevărat că în această perioadă, învățământul fiind condus numai de învățători fără pregătire universitară, cunoștințele erau predate la un nivel nu prea ridicat. După 1948, când la clasele 5 – 7 (gimnaziale) erau numiți profesori cu pregătire în învățământul universitar, predarea se face la un nivel lăudabil, corespunzător perioadei de dezvoltare multilaterală a patriei noastre. Între anii 1918 – 1924 școala a funcționat cu 3 posturi de învățător și începând din anul 1924 până în anul 1945 are 4 posturi cu învățători titulari, iar între anii 1945 – 1954 funcționează cu cinci posturi, în a 5-lea post fiind Cezar N. Andronic, localnic care din 1948 intră în Universitate și devine profesor în București.
Cu toate că mijloacele materiale ale locuitorilor au fost destul de restrânse, totuși s-au găsit și la noi din aceia care numai prin voința lor și prin marea dragoste de cultură au făcut studii în raport cu cerințele vremii lor și nu puțini au ajuns oameni nu numai de știință și cultură, ci și cu roluri sociale destul de înalte.
Dintre intelectualii ridicați de la această școală putem nota pe următorii în perioada 1870 – 1948: cei dintâi au fost preoții cu studiile corespunzătoare vremii lor: preotul Ion Vici – Pantelimon, preotul Grigore Grigoriu, preotul Pantelimon Grigoriu, preoții Toader și Ștefan Ștefan, Gheorghe și Vasile Coroamă, Ion Dorneanu și Gheorghe Gavrilescu, Valerie Moglan, arhiereu și vicar al Mitropoliei Moldovei și Sucevei. Au urmat apoi preoții: Cezar Gh. Andronic, Pantelimon I. Pantelimon, Teodor Borș, Constantin Gh. Coroamă, Constantin I. Grigoriu, Pavel Gh. Aflorii și Teodosie Bonteanu, acesta din urmă cu studii în Franța. Cei din urmă arătați erau cu toții licențiați în teologie.
S-au ridicat de la această școală învățători și profesori pe care-i notăm: Gheorghe N. Andronic, Dumitru Alexandrescu, foști conducători ai școlii, apoi Gheorghe Gavrilițeanu, învățător în mai multe comune din județ, apoi Vasile Achiriloaei, școala Topoliceni, Silvestru Almășanu, școala Mircești – Roman, Simion Gr. Alistar, școala Potoci – Bicaz, Ioan N. Ciucanu, școala Poiana Largului, Angela C. Vasiliu, școala Poiana Teiului apoi la București, Filoteia G. Cerbu, Răcăuani – Bacău, Ruxanda C. Bonteanu – Bîrsan, Filioara – Neamț, Constanti I. Maftei, Grințieș, Maria I. Maftei, București, Elena I. Maftei, Piatra Neamț, Maria D. Maftei, Piatra Neamț, inspectoare, Octav M. Țăranu, Grințieș.
Alți intelectuali cu studii universitare: Ioan Gr. Țăranu, avocat, mort în război, Alecu Gv. Pantelimon, avocat, mort prematur, Vasile S. Dorneanu, inginer silvic, mort în război, Iosub I. Bercu, inginer chimist – București, Strul Bercu, medic la Paris, Dumitru C. Vasiliu, ofițer, apoi inginer, București, Constantin C. Vasiliu, Ion Rusu, ofițer colonel – Timișoara, Niculai Gh. Avîrvarei, ofițer colonel Piatra Neamț, Gherghe V. Carază, inginer București, Vasile Gv. Pantelimon, subofițer Vaslui, Gheorghe If. Apintei, Bacău, Eugen S. Măgură, colonel aviator inginer la București, Niculai I. Maftei, Piatra Neamț, Emanoi I. Grigoriu, Timișoara, Carol I. Bercu, inginer, București. Grigore Tataru, subofițer, Cluj, Traian C. Dănilă, subofițer, Bacău.
Școli profesionale diferite: Neculai Gr. Andronic, P. Teiului, Nastasia S. Dorneanu, Tarcău, Rela I. Iosifescu, Piatra Neamț, Maria N. Iftimia, Piatra Neamț, Petre If. Gavriluț, Piatra Neamț, Iftimie Is. Gavriluț, Roman, Grigore I. Tănasă, preot călugăr la Durău și Sf. Munte, Gheorghe Gh. Coroamă, învățător școala Coroiu 1897, Grigore Tataru, plut. maj. Cluj.
Text din manuscrisul domnului profesor CONSTANTIN AXINTE
A selectat Alexandru Andrieş
