duminică, mai 19
Motto: „Şi Moldova nasc oameni”, Miron Costin
Motto: „Şi Moldova nasc oameni”, Miron Costin

O impresionantă poveste de viață ne-a relatat domnișoara profesoară Aflorei Elena într-un număr anterior al revistei. Povestea sa, povestea unei femei moderne, înainte ca semnatica acestei sintagme să-și fi revelat pe deplin semnificația, a unei doamne a limbii și literaturii române, pe care a slujit-o cu credință și responsabilitate la Școala Ceahlău timp de 46 de ani și a unui intelectual în sensul regăsit în scrierile lui Slavici, cel care dobândește învățătură și se întoarce în satul natal pentru a o împărtăși și schimba în bine oameni și mentalități, dezvăluie o persoană exigentă, demnă și extrem de corectă. Rezilientă, a învățat să fie propriul său avocat, apărându-și neobosită principiile, credința, educația, familia.

S-a născut pe 8 noiembrie 1943 în satul Răpciuni din comuna Ceahlău; urmează clasele primare și gimnaziale la școlile din centrul comunei, apoi începând cu anul 1957 liceul la Borca, unul din cele mai bune din regiunea Bacău. După absolvirea studiilor universitare la Bacău revine în anul 1966 ca profesoară de limba și literatura română la școala din comuna natală, prilej de imensă bucurie, deoarece simțea că trebuie răsplătită comunitatea pentru formarea și educarea sa și datora familiei sprijin. Evocă cu mare drag figura iluștrilor dascăli de la care a deprins învățătură, apreciind exigenţa şi buna pregătire profesională, capacitatea de a oferi cunoştinţe solide „ce au avut ei bun din sufletul lor cald închinat şcolii, adevăraţi apostoli ai învăţământului de pe Valea Bistriţei”.

Neobosită, a îndrumat cu aceeași dragoste generații de copii ai satului, pe care îi întâlnește cu drag și acum, schimbând îmbrățișări și cuvinte frumoase. Pentru că, înainte de toate, domnișoara profesoară se distinge printr-un rafinament și o eleganță a discursului, eleganța fiind, de altfel, cuvântul care o definește în toate. Cu aceeași eleganță a răspuns provocării revistei „Ecoul Munților”, încântându-ne cu evocările Domniei Sale, cărora le apreciem stilul desăvărșit și naturalețea limbajului.

 Considerăm un prilej de sărbătoare fiecare dată când ne cheamă pentru a ne înmâna manuscrisul articolului, suntem onorați să-l citim noi, primii, înainte de a-l tehnoredacta, ne declarăm emoționați, încântați și îmbogățiți sufletește după întâlnire.

Cristina CHIRILĂ

Share.

Un comentariu

  1. Mi-a fost profesor jumătate de an. La finalul fiecărei ore ne povestea întâmplările dintr-o carte dar numai până la jumătate și după ne chinuiam să găsim cartea să vedem ce s-a întâmplat. Nu vad un mod mai eficient de a îndruma copiii să citească. Un profesor extraordinar.

Leave A Reply