Călătoria mea la „Teach for All European Conference 2025” desfășurată în Austria, Viena a fost o experiență care mi-a depășit așteptările. Am plecat cu emoții, entuziasm și o curiozitate imensă, dar nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru ceea ce urma să trăiesc: oameni extraordinari, sesiuni de lucru captivante și o atmosferă de colaborare autentică.
Am avut onoarea de a fi selectată să reprezint elevii români, un rol cu o responsabilitate deosebită și o semnificație aparte pentru mine. Procesul de selecție nu a fost unul întâmplător, iar timp de câteva luni, au avut loc numeroase etape de planificare, evaluare și pregătire atentă. Organizatorii au analizat cu grijă aptitudinile, pasiunile și motivațiile mele, dorind să se asigure că alegerea făcută reflectă cât mai bine vocea și spiritul tinerilor din România. Această încredere acordată m-a onorat profund și m-a motivat să mă implic cu toată seriozitatea și entuziasmul în această experiență.
Deși inițial am avut emoții legate de folosirea limbii engleze în contexte oficiale, am reușit să mă adaptez și să mă exprim încrezător. Fiecare conversație cu participanții internaționali a reprezentat o provocare, dar și o oportunitate valoroasă de a-mi depăși limitele. În timp, am căpătat mai multă siguranță în exprimare, iar interacțiunile directe, schimbul de idei și dezbaterile au devenit momente în care am simțit cu adevărat progresul personal. Această experiență nu doar că mi-a îmbogățit abilitățile lingvistice, ci mi-a și consolidat încrederea în propriile forțe.
Primul lucru care m-a surprins a fost calitatea umană a celor prezenți. Am descoperit oameni deschiși, amabili, modești și incredibil de prietenoși. Nu se făcea nicio diferență între statuturi, limba vorbită, funcții sau vârste. Toată lumea se trata cu respect și naturalețe, ceea ce a creat un mediu de lucru cu adevărat plăcut. Printre participanți, am remarcat o doamnă cu o atitudine fermă, dar caldă și chiar modestă. Nu avea nici cea mai mică umbră de superioritate în comportament, ci dimpotrivă, inspira siguranță și profesionalism. Am aflat ulterior că ocupa un rol important în domeniul educației la nivel european, ceea ce mi-a confirmat încă o dată că adevărata valoare nu are nevoie de etalare.
Apoi, doamna profesoară, Gheorghiasa Ana Maria, cea care m-a însoțit în această aventură a fost mai mult decât o profesoara – a fost un sprijin real. Cu o prezență caldă, calmă, dar totodată plină de energie, a avut grijă să nu simt nicio presiune inutilă. Poate că și ea avea emoții, poate că și ea împărtășea aceleași temeri, dar n-a lăsat să se vadă nicio secundă. De fiecare dată când aveam nevoie de un imbold, ea era acolo cu un zâmbet, o vorbă bună sau o glumă la momentul potrivit. Uneori, chiar înainte să apuc să-mi formulez gândurile, deja avea răspunsul potrivit, iar pentru asta îi voi fi mereu recunoscătoare.
Dincolo de aspectul personal, conferința a avut momente extrem de valoroase, cu scop clar și foarte bine structurate și organizate. Una dintre cele mai interesante activități a fost sesiunea de conectare dintre elevi. Am format un spațiu sigur în care am împărtășit trei evenimente marcante din viața noastră. A fost un exercițiu incredibil, care a scos la iveală povești impresionante și ne-a permis să ne cunoaștem cu adevărat. Colegii mei din Polonia, Belgia, Portugalia, Armenia și Ucraina erau toți extrem de interesanți, fiecare cu pasiunile și viziunile sale unice. Am fost uimită de cât de multe am putut învăța doar din discuțiile noastre, și, mai presus de toate, am legat prietenii care sper să reziste în timp.
Unul dintre momentele speciale ale conferinței a fost acela în care am avut șansa de a valorifica folclorul românesc, cu mândrie și emoție. La o activitate dedicată dansurilor tradiționale, am purtat ia – simbol al sufletului românesc – și am dus cu mine, până în Austria, o părticică din frumusețea și profunzimea tradițiilor noastre. În timpul acelei întâlniri, melodiile populare tradiționale românești au răsunat cu putere, umplând sala de energie și de bună dispoziție. Alături de colegele mele din Armenia, le-am vorbit participanților despre originile dansurilor noastre, despre legătura lor cu pământul, sărbătorile și bucuriile oamenilor de la sat. Am avut ocazia să îi învățăm câțiva pași de dans și am reușit să adunăm în jurul nostru oameni de toate vârstele, curioși, entuziasmați și dornici să pătrundă în spiritul românesc. Hora a prins viață, iar râsetele și voia bună s-au împletit într-un moment de conexiune autentică, dincolo de barierele naționalităților. Ni s-au alăturat și colegi din alte țări, precum Bulgaria și Serbia, care, la rândul lor, ne-au prezentat dansurile și costumele lor tradiționale. Am descoperit împreună asemănări frumoase, diferențe surprinzătoare și am schimbat impresii despre valorile fiecărei culturi. Costumele noastre au atras atenția: oamenii se opreau să admire ia, să întrebe despre simboluri, să afle poveștile din spatele fiecărui model tradițional. Privind în jur, simțeam o bucurie profundă – am reușit să aducem voie bună, râsete și discuții interculturale, să oferim o imagine vie și caldă a României, dincolo de cuvinte. În forfota plină de glasuri și pași grăbiți, în mijlocul unui alt pământ, m-am regăsit, pentru câteva clipe, acasă. Prin ia purtată cu mândrie, prin cântecele noastre străbune și pașii horei, am simțit cum rădăcinile mele străbat distanțele și se așază chiar acolo, între oameni veniți din toate colțurile Europei. Am simțit cum identitatea puternică de româncă crește în interiorul meu și că am învățat o lecție de suflet: oriunde aș merge, folclorul rămâne o punte între oameni și o poveste vie, demnă de a fi spusă cu dragoste și mândrie.
Pe lângă asta, am participat la ateliere pe teme actuale, precum inteligența artificială și influența ei asupra vieții noastre. Am dezbătut cum putem preveni ca AI-ul să ne controleze și, în schimb, cum putem să-l folosim în avantajul nostru. De asemenea, am discutat despre tehnici de învățare și predare, ceea ce mi-a deschis noi perspective asupra sistemului educațional.
Un moment deosebit a fost activitatea de leadership, unde noi, elevii, am coordonat un grup de profesori pentru a ajunge la un rezultat. Atmosfera nu a fost deloc una de supunere, ci de colaborare reală. Profesorii nu vorbeau pur și simplu, iar elevii ascultau, ci a fost o muncă în echipă, bazată pe respect reciproc.
Un alt moment memorabil al conferinței a fost vizita la o școală din Viena, predominant masculină, unde se studia ingineria mecanică. Am fost impresionați de infrastructura modernă și de aparatura de ultimă generație. Elevii lucrau cu mașinării scumpe, experimentând direct concepte avansate de mecanică și inginerie. Am discutat despre sistemul lor educațional, cu dezavantajele si avantajele sale.
Seara, cinele interactive au fost momente de relaxare și schimb de opinii. Reflectam asupra zilei și discutam despre ce a învățat fiecare. Am participat și la sesiunea de „spotlights”, unde am asistat la mici prezentări extrem de interesante. Unul dintre cele mai captivante subiecte a fost un schimb de experiențe între elevi din Belgia și SUA, care foloseau Kahoot pentru a face quizz-uri despre culturile și sistemele lor educaționale. De asemenea, am aflat despre o tabără de pregătire din Armenia pentru examene, ceea ce mi-a adus instantaneu aminte de propriile mele examene care bat la ușă. Ce sentiment familiar!
Viena însăși a fost o revelație. Clădirile sale impunătoare, cu arhitectura lor impresionantă, mi-au captat atenția de la primul pas făcut în oraș. Fiecare stradă respira istorie, iar eleganța cu care sunt păstrate și integrate elementele moderne m-a uimit. Totul era impecabil, iar atmosfera avea un rafinament aparte. Vienezii păreau să prețuiască fiecare detaliu al orașului lor, iar acest lucru se reflecta în fiecare colț al capitalei austriece.
Aceasta a fost, în mare, experiența mea la conferință. Pentru mine, a fost mai mult decât un simplu eveniment. Va rămâne întipărit în sufletul meu drept un pas important în dezvoltarea mea personală și profesională și o confirmare a faptului că atunci când muncesc și sunt disciplinată, încrezătoare și perseverentă, rezultatele sunt mai presus de orice obstacol. Bineînțeles, sunt multe alte detalii care merită povestite, dar, dacă ar fi să rezum întreaga aventură într-un singur cuvânt, acela ar fi: inspirație. M-am întors acasă cu gânduri noi, perspective diferite și un bagaj de învățăminte pe care abia aștept să le aplic în viața de zi cu zi. Sunt profund recunoscătoare că m-am putut bucura de această imensă oportunitate!
Marta Budăi, clasa a VIII-a
