Această prezentare își propune să ofere o înțelegere contextuală a efectelor extraordinare pe care dezinformarea le are asupra fiecărui aspect al societății și a modului în care acest concept are legătură cu democrația și încrederea publică, toate cu accent pe bibliotecile publice, oferind o perspectivă mai profundă din punctul de vedere oferit de către Relațiile publice și filosofia politică modernă, o perspectivă asupra politicii complicate a sferei informaționale de astăzi. Deși diferă de dezinformare (disinformation) prin faptul că nu înșală în mod deliberat, misinformation (o altă formă de dezinformare) are capacitatea incredibilă de a manipula și influența percepțiile, convingerile și comportamentele oamenilor, precum și de a-și consolida propriile părtiniri de confirmare. Dar vor apărea metode de încredere pentru a bloca narațiunile false și pentru a permite ca informațiile cele mai precise să prevaleze în ecosistemul informațional general? Sau calitatea și veridicitatea informațiilor, în special online, se vor deteriora din cauza răspândirii unor idei nesigure, uneori chiar periculoase, destabilizatoare din punct de vedere social, din cauza căutării primare a oamenilor de succes și putere? Sau „instinctul lor de supraviețuire” va continua să degradeze mediul informațional online în perioada următoare, actorii manipulatori vor folosi noi instrumente digitale pentru a profita de preferința consanguină a oamenilor pentru confort și comoditate, în dorința lor principală de a găsi răspunsurile pe care doresc să le găsească. Misinformation sau noul-normal, obscurul-moral din care nu se mai poate extrage nimic cert, clar, a venit ca o avalanșă declanșată de un buton invizibil, care a pus lumea pe modul „supraviețuire”, în care orice a devenit permis. (…)
André Comte-Sponville a susținut că buna credință este virtutea oamenilor care merită să fie crezuți, o virtute care ar trebui să ne dicteze faptele, cuvintele și chiar gândurile. Există o prezumție de nevinovăție de care trebuie să se bucure toată lumea, pentru că buna credință și bunul simț comun sunt starea normală, naturală, a omului. Este foarte grav că anumite cutume și comportamente administrative au ajuns să ne suspecteze pe toți de inversul acestor prezumții. Suspiciunea la adresa omului de rând este esența în care un sistem opresiv (sau un sistem democratic pervertit) utilizează dezinformarea pentru scopuri politice și tiranie și care stârnește invidie tuturor statelor „liberale”, cu tendințe totalitare. Omul de (pseudo)știință îl va justifica consensual, iar presa, filmele, programele „educaționale” etc. vor trece la utilizarea de transcuvinte și de transconcepte pseudoștiințifice. Tehnocratul intrigant și corupt, cu suportul impostorului de la putere, își va impune postulatele ne-științifice, dogmatizate, prin cenzură, prin sancționarea „delictului” de opinie și prin minimalizarea cercetărilor „independenților”, sau a dubiilor oamenilor de bun simț. Odată ce „știința” capătă ștampila autorității, teoria supusă dezinformării nu mai poate fi contestată. Nu mai este falsificabilă (în sensul pe care Karl Popper îl dă termenului) și nu falsă ! Popper susține că o teorie nefalsificabilă nu este știință, ci o dogmă, iar un set de cunoștințe girate sau impuse de autoritățile birocratice nu înseamnă știință, ci ideologie pseudo-științifică. Ori dogma nu mai poate fi contrazisă. Dacă tehnocratul intrigant și corupt este pe o poziție globală, dogma sa devine o „realitate” care se impune tuturor celorlalți.
În concluzie, fiecare dintre noi știm că nevoia de informare este preliminară luării unei decizii, iar resortul care declanșează căutarea informației îl reprezintă nevoia. Această nevoie a devenit intelectualmente necesitate, mobilizată concret ca scop generic (obiectiv, interes etc.) și realizată ca o căutare motivată foarte solid. De ce ? Deoarece informația stă la baza construcției, a schimbării și a controlului lumii, constituindu-se astfel ca o incredibilă forță. De departe, cel mai grav lucru care ni s-a întâmplat, în și după pandemie, a fost că omul a putut să își fabrice o realitate pe care și-a impus-o celorlalți, iar omul de (pseudo) știință a justificat-o consensual. Nu mai e de mirare că lumea de azi a devenit, pe această cale, o lume în regres cognitiv, aptă să se supună unor mediocrități intelectuale, unde ocupația de bază va fi, în curând, jocul digital în lumi simulate. Interesul şi binele fiinţei umane trebuie să primeze asupra interesului unic al societăţii sau al ştiinţei.
Virgil Cojocaru
– Extras din prezentarea: From John H. Hallowell’s „Moral Basis/Foundation of Democracy” to …Karl Popper. The Information as… “Tort” (of Opinion) and Conspiracy as… Civil ”Duty” (Falsifiable); susținută la Conferința Internațională „Information Production and Circulation in the Age of Crisis” – aprilie 2024, organizată de „Lucian Blaga” University Library of Sibiu.
