Spre sfârșitul ciclului primar ne-am propus (elevi, învățător, părinți) să extindem aria cunoașterii printr-o excursie tematică la Turda și Târgu Mureș. În principal ne-am ales două mari obiective: salina Turda și ZOO Târgu Mureș. Am căzut cu toții de acord și nu după mult timp, integraliști, am pornit în excursie.
În drumul nostru am admirat monumentele legate de istoria locală de pe muntele Creanga și de la baza acesteia ridicate în amintirea celor jertfiți în primul Război Mondial. O impresie deosebită le-a făcut tunurile de pe Valea Topliței mai ales când au aflat că erau transportate în luptă de cai și mai puțin de mașini.
De acolo am văzut întreaga zonă unde este amplasată intrarea în salină, asemănătoare unui OZN. Este singura clădire așezată într-o regiune vastă, aridă.
Odată ajunși emoțiile creșteau vertiginos, mai ales când galeria Franz Josef aproape nu se mai termina. Toți cei patru pereți de sare au trezit un mare interes și admirație în rândul copiilor (nu mai văzuseră așa ceva).
Ajungând la intrarea în Mina Rudolf am ales coborârea cu liftul (premieră absolută) pe care copiii au abordat-o cu succes.
Jos i-au așteptat locurile de distracție unde au avut liber să se desfășoare în voie. Păcat că roata panoramică era în revizie. (de la înălțime au admirat salina din lift).
Tot de la înălțime au admirat lacul plin cu bărcuțe din ultima încăpere de jos (cu câte două persoane din care un adult…).
La întoarcere am supus la vot: scările sau liftul. Toți au preferat liftul, deci începuse să le placă. Apropo, această mașinărie ne-a coborât 13 etaje și-ncă 4 până la lac.
Adâncimea salinei este de 120m cu extracții de sare încă de pe vremea romanilor. O parte din soldați erau plătiți cu cantități apreciabile de sare.
Acum salina a devenit una dintre cele mai spectaculoase atracții turistice din Europa (în parcări erau foarte multe mașini și motociclete de nații diferite).
Înainte de a ajunge la ieșire un copil a remarcat la geam (Niiiii, soarele!), semn că o vom lua de la capăt.
Am trecut peste Cheile Turzii (lipsă de timp) și ne-am întors la Târgu Mureș, unde, fiind duminică, dealul Cornești era un veritabil furnicar de pietoni și mașini.
Am reușit să ne strecurăm și-am intrat la ZOO. Aici n-am mai avut nicio putere asupra copiilor dar m-am bucurat văzându-i cât de activi și dornici de a se întâlni cu specii de animale și păsări pe care le-au văzut doar la desene animate, cărți de povești sau manuale școlare.
Trebuia să alerg, să le ies înainte, să-i mai temperez dar i-am lăsat să se bucure de tot ceea ce ni s-a oferit.
Din îndepărtata Australie (cangurul), arzătoarea Africă (leul, girafa, cămila, elefantul, maimuța), extremul orient (tigrul), America de Sud (puma) și nu în ultimul rând fauna României cu tot ce are ea mai frumos.
Eram sigur că le va face o mare plăcere, de asta ne-am și grăbit spre Târgu Mureș. La ieșire ne-a întâmpinat parcul de distracții unde au avut liber mai mult de o oră (până și-au epuizat rezervele financiare). Pe la ora 19 am plecat spre casă, având, totuși, un drum lung.
După trei zile, la o altă activitate de final de clasa a IV-a, o mămică care îl trimisese cu noi și pe frățiorul de clasa I ne-a relatat impresia acestuia: “A fost cea mai frumoasă zi din viața mea” și-a… adormit.
Încă un semn care ne-a arătat că activitatea a fost utilă și plăcută.
