PIPIRIG – UN AN FĂRĂ CRISTI VATAMANU

Prieten drag, a trecut repede, nemilos timpul. De la fulgerătoarea ta plecare se împlinește un an. Când a trecut? Nu știm. Ne-am aruncat în iureșul școlii ca să uităm puțin de durerea sfredelitoare pe care ai lăsat-o. În fața copiilor, pe care tu îi iubeai atât de mult, am încercat să te suplinim. E greu să fii vesel, să glumești când ai certitudinea că omul acela cu sufletul ca pâinea caldă nu va mai fi niciodată în școală.

Acum, domnește în școală liniștea, normalitatea, cea pe care tu, viitor director, ți-o doreai atât de mult. Sunt convinsă că de acolo, dintre îngeri, ne-ai ajutat și tu. La Pipirig e sfârșit de toamnă. O toamnă secetoasă. Doar copacii își plâng vremelnica moarte, cu lacrimi de frunze. Va veni iarna în curând și ne vom aminti că cei mai mari fulgi de zăpadă i-am văzut în noaptea priveghiului la căpătâiul tău. Erau îngeri veniți să-ți ocrotească sufletul. Vom dărui „pentru noi” așa cum ne-ai învățat tu. Proiectul „Dăruiește pentru tine” va merge mai departe. Fără tine fizic, cu tine în gândurile noastre.

„Foaie verde spic de pâine”… dacă am fi știut că timpul nu mai are răbdare, câte nu ți-am mai fi spus.

Dana STĂNOAE, învățător, Liceul Tehnologic „Ion Creangă”, Pipirig

Cristian Vatamanu a fost un fiu al munţilor Neamţului, de la „Crucea Văilor”, după cum îi plăcea cu mândrie să spună. De altfel, de mulți ani aduna documente pentru o largă monografie a acestei zone. Pentru aceasta a făcut eforturi deosebite pentru a se apropia de istorie, colaborând la mai multe studii realizate şi fusese admis de Facultatea de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi pentru un master în „patrimoniu cultural”. A fost coautor, în ultima perioadă, la cartea „Carol al II-lea şi sfârşitul democraţiei. Un rege, un cult, o camarilă”, la lucrarea „Neamţul – ţinutul tezaur”, o monografie complexă a judeţului, la monografia comunei Crăcăoani, volumul „Incursiune în învăţământul românesc” sau studiul „Pe urmele răzeşilor din Moldova”.

Vineri, la o zi după moartea sa, am ridicat de la tipografie prima sa carte de autor, istorie, religie şi societate: „Mănăstiri, schituri şi biserici nemţene” apărută la Editura Cetatea Doamnei, la prietenul său Viorel Nicolau. Era vicepreşedinte al Asociaţiei Pro Grinţieş, o funcţie de care era foarte mândru şi din această poziţie a participat la alegerea asociaţiei ca reprezentant al societăţii civile în Comitetul de Masiv, Grupa Centrală. Asociaţia este cea care organizează „Festivalul Haiducilor – Grinţieş” din 2017, el fiind, la început „omul de la butoane”, dar în august 2021 a urcat pe scenă asumându-şi şi prezentarea festivalului. Înnopta în cort, lângă scenă, anul acesta din cauza urşilor a dormit cu toporul în braţe. La muzeul din Grinţieş, aflat în custodia asociaţiei, a muncit ca oricare altul şi era bucuros că învăţase să bată draniţă înflorată pe gardurile împrejmuitoare aflate în lucru.

S-a născut la 13 decembrie 1976 şi locuia în satul Petru Vodă, comuna Poiana Teiului, judeţul Neamţ. Era Licenţiat în Religie Ortodoxă Univiversitatea ”Alexandru Ioan Cuza” Iaşi – Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” şi era licenţiat şi în Tehnologia Informaţiilor şi Comunicaţiei al Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj – Facultatea de Matematică şi Informatică.

În 2014, a organizat prima tabără „Ranger Junior”, sprijinită de Consiliul Judeţean Neamţ, şi în Parcul Naţional Ceahlău s-au desfăşurat activităţi specifice cu elevi din Grinţieş, Ceahlău, Borca, Poiana Teiului, Pipirig, Bicaz-Chei şi Crăcăoani. Din 2014 până în 2020, an de an a organizat tabere ranger junior în Neamţ: Parcul Naţional Ceahlău, Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş şi Parcul Natural Vânători. An de an s-au format generaţii de mici rangeri, iubitori şi ocrotitori ai ariilor protejate nemţene. Faptul că era bun informatician, cu pregătire în scrierea proiectelor, a dus la numeroase acţiuni în ţară şi străinătate, mai ales în mobilităţi Comenius şi Erasmus şi zeci de copii şi cadre didactice au beneficiat de munca sa şi a cunoscut oameni şi ţări din Europa: Turcia, Bulgaria, Macedonia, Spania.

De mare notorietate devenise proiectul său „Descoperă Monumente Româneşti”, unul dintre puţinele naţionale şi cu finanţare de la Ministerul Educaţiei din judeţul Neamţ. Veneau echipaje din toată ţara care se întruneau pentru etapa finală la Mănăstirea Neamţului. Se născuse o revistă, de înaltă ţinută, care strângea studiile şi eseurile elevilor şi cadrelor didactice.

A fost un apropiat al Mănăstirii Haşca-Petru Vodă şi al părintelui Iustin Pârvu, dată fiind apropierea de poiana în care s-a ridicat schitul şi aplecarea sa către cele religioase.

Activitatea sa didactică şi managerială s-a legat de Liceul Tehnologic „Ion Creangă” din Pipirig, unde a fost profesor şi director adjunct din 2016. Impactul său în evoluţia acestei şcoli a fost unul imens, pentru acest liceu el însemna echilibru şi o permanentă redescoperire. Un pacificator prin excelenţă, Cristian Vatamanu era omul necesar şi potrivit pentru orice comunitate, cât de mare sau cât de mică ar fi fost…

Daniel DIEACONU, profesor Şcoala Gimnazială Grinţieş