„MARIA CEA FĂRĂ DE MOARTE”

Maria Tănase s-a născut în Mahalaua Cărămidarilor, pe un tăpșan numit ”livada cu duzi” la margine de București, dintr-un tată oltean și o mamă ardeleancă. Toata familia se ocupa de grădina cu flori, flori ce erau vândute la piața Obor. Traiul era mai mult decât modest, dar așa trăiau toți țăranii mutați la oraș, în preajma Primului Război Mondial. Părinții Mariei cântau, așa se explică și bogatul ei repertoriu. Acolo, în mahala, tata cânta oltenește, mama ardelenește, țiganii cântau muzică lăutărească. Maria Tănase nu a copilărit la sat, se poate spune că a făcut parte din prima generație de orășeni, dar se considera țărancă prin cântecele pe care le-a învățat și le-a transmis. La 17 ani cânta la ”Bufetul de 7 lei” din mahala, iar repertoriul era impresionant.

În 1934 s-a angajat la teatrul ”Cărăbuș”, condus de Constantin Tănase, la recomandarea ziaristului și regizorului Sandu Eliad (Siegfridsohn), iubitul ei de atunci. La ”Cărăbuș” s-a făcut repede remarcată prin dramatismul interpretării ei. A cunoscut scriitori, gazetari, artiști, afaceriști, diplomaț străini, care o adorau și-i umpleau cabina cu flori. Deși iubea florile, nu le oprea, le dădea mai departe unei florărese să le vândă. În timp, acea florăreasă a devenit foarte bogată și s-a mutat la Craiova. Gaby Michăilescu, impresarul de o viață a Mariei Tănase spunea că atunci când ajungeau cu spectacolele la Craiova, florăreasa îi ospăta cu toate bunătățile. La ”Cărăbuș”, Maria Tănase a apărut și în spectacole mai deocheate , având roluri care nu i se potriveau și nu o puneau în valoare. Gaby Michăilescu i-a interzis să mai apară în astfel de roluri, îi organiza concerte în locuri de lux din București, dar și în cămine culturale. La Fetești căminul cultural era o dărăpănătură, iar Maria Tănase a donat câștigul său pentru a fi reparată sala de spectacole. Câștiga foarte bine, dar sume mari de bani erau donate săracilor. Gaby Michăilescu a prezentat-o pe Maria Tănase etnomuzicologului Harry Brauner și din acel moment a început o transformare lentă a cântăreței. Datorită lui Brauner, Maria Tănase a avut acces la toată arhiva de folclor. A fost prima cântăreață care nu a fost legată doar de o anumită zonă. Brauner scria muzică originală, muzică pop cu influențe folclorice. Brauner compunea linia melodică, Bebe Altmann compunea versurile și șlagărul avea succes garantat. Mult timp am crezut că Maria Tănase a cântat muzică țărănească. Nu! A cântat muzică modernă la acea vreme, cu influențe folclorice. ”Dar-ar naiba-n tine dragoste”, ”Ionel, Ionelule”, compuse de Claude Romano aveau un succes nebun la public. Maria Tănase cânta și doine. La ”Jele mi-i, măicuță, jele”, spectatorii plângeau zdrobiți. În 1938 are primul recital la radio, la emisiunea ”Ora satului”, iar a doua zi au apărut în presă cronici laudative la adresa ei. În ”Micul Paris”, cum mai era numit Bucureștiul, se trăia bine, în bunăstare și relaxare. Maria Tănase cânta și în grădinile de vară, unde nu oricine putea intra. La ”Alhambra” Maria a lansat ”Mi-am pus busuioc în păr”, de Ion Vasilescu, cântec cu influențe de jazz. Gardurile și copacii erau pline de curioși, care nu aveau bani să intre în grădină. Între 1941 și 1942 a fugit din București, datorită contextului politic ce o speria.

După instalarea comunismului, Maria Tănase a fost îndepărtată. Nu a cântat șase ani, timp în care a predat muzică la o școală medie. Iubea prea mult muzica și voia să imprime ”Dragi mi-s cântecele mele” și ”Aseară vântul bătea”. Așa a făcut un compromis și a colaborat cu regimul comunist. În viața Mariei Tănase au fost mulți bărbați: Brâncuși, Clery Sachelari, soțul ei, dar marea sa iubire a fost Maurice Negre, atașat de presă al Agenției Havas, dublu spion englez și francez. Probabil că a fost și ea colaboratoarea lui. La 22 iunie 1963, Maria Tănase a murit după o grea suferință. A fost condusă pe ultimul drum de un puhoi de oameni. Ea a fost cea mai mare cântăreață de muzică populară, cu înțelesul de muzică pop.