În toamna lui 1931 Dimitrie Hogea, memorialist, fost primar al orașului Piatra-Neamț publica broșura „George Panu la Durău. Câteva note şi amintiri”. Atenția ne-a fost reținută de un paragraf, pe care îl reproducem: „Acum 40 de ani (1890), drumul de 9 km, ce duce de la Capu-Dealului din Răpciuni până la schitul Durău, nu se putea face cu trăsura […] Mica şosea de astăzi (1930), cu podurile şi podeţele ei, s-a făcut mai târziu, în urma nenumăratelor stăruinţi depuse de Panu”. Însă aceasta a fost doar o mică contribuție a ilustrului om politic, ziarist și scriitor la dezvoltarea zonei unde și-a petrecut o mare parte din ultimii 20 de ani din viață.
Deputat și senator, vine în vizită la prietenul său, Calistrat Hogaș, ajungând și la Durău, loc de care se îndrăgostește iremediabil. Inițial stă în gazdă, apoi își creează propria gospodărie „sistematică și îngrijită”, de care este foarte mândru și căreia îi trec pragul Caragiale, Delavrancea, Coşbuc, Morţun, dr. Istrati, Al. Bădărău. Implicarea sa se dovedește benefică, mai ales prin diversitatea demersurilor pentru dezvoltarea durabilă a localității de la poale de Ceahlău.
Datorită influenței sale, s-a început șoseaua de pe valea Schitului și s-a refăcut drumul de la Hangu spre Bicaz. În același timp, dorind să păstreze nealterată frumusețea locurilor, intervine împotriva prințului Sturdza să nu taie pădurea de brazi din jurul Durăului. Pe Ceahlău a făcut un prim adăpost lângă stânca Panaghia şi două, mai mari, la Stănile şi la Mesteceni. Ulterior, la insistența sa s-a făcut linie telică, cu serviciu de poștă regulat până la Durău.
De atenția sa beneficiază și mănăstirea, găsind fondurile necesare reparării în timpul ministerelor lui Spiru Haret şi dr. C. Istrati, în special datorită prieteniei și admirației pentru tânărul călugăr, ulterior stareț, Teofan. Regăsim pe o placă de marmură rezemată de peretele clopotniţei de la Durău faptul că a fost „un mare ajutător al schitului“. Locuri și oameni mari!
Prof. Cristina Ramona CHIRILĂ
