Interviurile noastre: PETRU USTUROI din Crăcăoani

1. Date personale
2. Cum vă numiți? Usturoi Petru, oamenii din sat și cei care mă cunosc îmi spun Petrache a lui Alecu, pentru că așa îl chema pe tatăl meu. Și pe bunicul tot Petrache l-a chemat.
3. Când și unde v-ați născut? M-am născut la 11 septembrie 1932 în satul Magazia din comuna Crăcăoani. Aici în acest sat mi-am petrecut întreaga viață până în prezent. Naşii mei de botez au fost Catinca şi Toader Bocancea.
4. Copilăria
5. Ne puteţi descrie câteva amintiri legate de copilăria dumneavoastră? Am copilărit mai mult pe lângă casă, dar ne jucam şi în prundul Cracăului sau în pădure cu alţi copii care îmi erau vecini. Cei mai buni prieteni erau Costică Anton, Savin Stefan, Bocancea Neculai, Luca Elena, Cretu Emilia. Mai prieten eram cu Costică Solomon. Părinţii noştri au avut o asociație în trei, Solomon Ion, Mihuţ Neculai şi tata – un gater de cherestea. Gaterul a mers în jur de 15 ani. In urma unor neînţelegeri au împărţit toată averea, iar tata cu banii primiţi a cumpărat 30 hectare de pământ pentru că avea mai mulţi copii; ceilalţi asociaţi au plecat din localitate. De multe ori făceam întrecere care dintre noi ciopleam cel mai frumos băţ din alun sau din brad, sau care făcea fluierul – ţîhnalul care suna cel mai tare. Duminica după ce veneam de la biserică ne jucam ţurca si săpam gropi fiecare copil, apoi ocheam un băţ la vreo 10 metri distanța. Cel care rata mergea după băţ, iar ceilalţi în timpul acesta îi măreau groapa, ducând pământul şi umplând gropile lor. Cei care terminau de umplut groapa câştiga. Cel care nu reuşea să și-o umple era izbit cu fundul de groapa de către ceilalţi. Iarna ne dădeam cu sania pe Izvorul Alb, cel mai mare derdeluş. Părinţii de cele mei multe ori ne trimiteau să avem grija mieilor sau a boilor atunci când nu erau luaţi la lucru în pădure, la tras lemne. Tata a avut 4 perechi de boi, iar fraţilor mei care erau căsătoriţi, Vasile şi Ion, le dăduseră tata şi lor câte o pereche.  Făceam şi unele obrăznicii. Dintre părinţi mama era cea care îmi lua de multe ori apărarea în faţa tatei sau a surorilor sau a fraţilor mei mai mari. Tata era foarte sever şi cam fugeam din faţa lui dacă greşeam.  M-a născut la 50 de ani, iar mama avea 46.
6. Erați o familie numeroasă? Da, am fost șase frați și cinci surori, eu fiind cel mai mic. De copil nu a murit niciunul, dar toţi fratii au fost în război și s-au întors toţi. In 39, au fost concentrările și au plecat toţi. Au luptat pe frontul de răsărit, cât și împotriva Germaniei. Un frate mi-a povestit cum a luptat  la Cotul Donului.
7. Ajutați părinții în gospodărie? Ne puneau părinții la treabă: îngrijeam vacile şi  viţeii pe care îi creşteam în gospodărie, le dădeam fân şi apă; apoi vara ne lua la strânsul fânului pe Dealul Dărăşagului, unde tata avea șase hectare de fâneţe. Cam o săptămână dura tot strânsul. Era foarte frumos, pentru că de cele mai multe ori rămâneam peste noapte şi  dormeam acolo în fân sub o pătulă pe care o făcuse tata. Locul se găseşte la vreo trei ore de mers din sat, spre Sihla. Pe lângă casă o mai ajutam pe mama la straturi în grădină sau culegeam gândacii din cartofi. Pentru că eram harnici  părinţii ne luau haine noi cu ocazia sărbătorilor, la Paști, sau atunci când era hramul satului, sau când mergeam la Sfânta Maria la Văratic, în august.

III.      Școala

1. Ce studii aveți? Șase clase și apoi completare, pe timpul comuniștilor, am terminat opt clase, în sat.
2. Ce învățători/ profesori ați avut? Luca Gheorghe,  Luca Maria, iar în timpul războiului a fost altcineva.
3. Câţi copii erau în clasă? 14, de la clasa I până la clasa a IV-a.
4. Care erau materiile de studiu? In trăistuţă aveam un Abecedar și o placă pe care scriam cu creta. Mai târziu am avut caiete și scriam cu creionul. Matematica și româna la clasele mici, apoi și istorie, geografie la clasele a V-a – VI-a. Preotul Savin venea la şcoală şi ţinea ora de religie. Mergea în patru sate vecine.
5. Cum se comportau învățătorii? Erau foarte severi. Nu glumeau cu copiii. Primeam beţe la palme si ne lua de perciuni atunci când greşeam.
6. Ţineţi minte vreo întâmplare deosebită din şcoală? Când ne jucam la catedră am rupt ştampila domnului Luca şi am fost pedepsit aspru pentru asta. Noroc că tata era cumătru cu domnul. În spatele şcolii era o plantaţie de brad unde ne urcam în puieţi și ne dădeam huţa  Într-o zi  s-a rupt puietul și iar am primit-o. Cursurile se ţineau în şcoala nouă de piatra, astăzi cea veche.
7. Aveați colegi de alte etnii? Nici „ţigani”, nici evrei, toţi erau români ortodocşi.
8. Adolescenţă – Tinerețe

Care au fost primele îndeletniciri? La ce vârstă ați început munca?  Păzeam boii, vacile. Când mă săturam ridicam într-un băţ o haină colorată, iar un bou, Rusu, fugea speriat spre casă, fiind urmat şi de celelalte animale. Îl minţeam pe tata că animalele au strechiat. Mai târziu am început sa lucrez în pădure sau mergeam cu cherestea la vândut în diferite târguri, până la Tg. Frumos.

Cum puteţi descrie lumea satului din acea perioadă a vieţii dumneavoastră?  In sat se făcea joc în fiecare duminică.

1. Căsătorie- familie
2. Când v-ați căsătorit? După eliberare am făcut nunta în 56. Naşul de cununie a fost Ghiţă Toma.
3. De unde aţi luat mireasa? Din Bălţăteşti, am mers cu nuntă şi am adus-o în sat. Ne-am dus cu fraţii călări şi cu 20 de căruţe; chiar şi cu o maşină de-a lui Turcanu. A fost foarte frumos.
4. Unde a avut loc cununia şi nunta? La biserica in sat, preot era Bariz, iar nunta a fost acasă.
5. Cum s-a desfăşurat evenimentul? De duminică dimineaţa până marţi după amiaza. Muzica a fost fanfara de la Ghindăoani.
6. Cum a fost darul? Am primit bani.  Vornicul a fost un frate, Ion, ştia poeziile şi datinile, strigăturile.
7. Aveți copii? Nepoți? Da, trei copii şi trei nepoţi.
8. Armata – războiul

In timpul războiului câţi ani aveaţi? Când a început aveam 8 ani, iar când s-a terminat aveam 12.

Ce vă amintiţi în mod deosebit din acea perioadă? Nemţii nu au trecut prin sat, ci doar pe şoseaua Tg. Neamt – Piatra Neamţ. Au trecut doar rușii prin Calea Mare, spre Hangu. Eram la Bălţăteşti, la sora Maria care era căsătorită acolo, atunci când s-a rupt frontul la Tg. Neamt. Era plină şoseaua de armată, tancuri, tunuri. Au început să tragă din Pădurea Mare spre Buga împotriva ruşilor. Am venit speriat acasă, iar a doua zi aveam de strâns fân la Mitoc. Am mers cu două căruţe cu boi, deoarece ne luase la cotă două perechi de boi. Când am ajuns la Mitocul Bălan au început să treacă ruşii spre Hangu. Tata, speriat, a venit printre ruşi îmbrăcat în port naţional să vadă ce e cu noi, pentru că prin sat ruşii omorau refugiaţii din Tg. Neamt care se adăpostiseră în Magazia. Ruşii căutau băutură, au omorât chiar pe unul în casa noastră, iar tata a a reuşit să fugă. Ne-am ascuns în Fundul Platoneştilor la un grajd si am rămas singur cu boii timp de două săptămâni, apoi m-am întors acasă, pentru că venise tata după mine. Toată perioada aceasta nemţii de sus, din Calea Mare, trăgeau cu tunurile în ruşii de pe Valea Cracăului. Pavăl Pasat a murit de pe urma unor schije.

Ați făcut armata? Unde?  In anul ’52 am plecat în armată, iar înainte de a pleca am stricat casa bătrânească şi mi-am făcut casă nouă, cum se făcea: două odăi, sala şi bucătarie în dreapta. Mama mi-a lipit casa până am venit din armată. Armata am făcut-o la Bucuresti la antiaeriană. Trebuia sa fac doi ani, dar am făcut trei ani şi o lună. Am fost şi la muncile câmpului din armată.

Eraţi căsătorit? Nu.

La cât timp vă vedeați familia? La 5-6 luni. Dar, după ce am devenit comandant de grupă, fiindcă am făcut Şcoala regimentală de instructori, la Bateria 1, puteam veni acasă când doream, dar nu veneam prea des pentru care departe.

Vă amintiți de vreun haiduc din zona noastră?  Eram mic când au venit la noi în casă banda lui Baltă (trei fraţi), înainte de război. Tata îi cunoştea. Ei nu prădau oamenii săraci. Iar în timpul războiului, Ursache, dezertase din armată şi începuse să prădeze casele unor gospodari din sat, dar la noi nu a venit. Tata îl speriase odată cu arma – un frate mai mare era vânător şi avea armă.

Vă amintiţi ceva în legătura cu data de 23 august 1944? Atunci s-a rupt frontul la Tg. Neamt. Dar 30 decembrie 1947? Nu ştiu.

VII.    Locuința – gospodărie

1. Din ce erau construite casele în general? Din lemn toate.
2. Casa în care locuiţi acum este mai nouă, dar vă rog să descrieţi casa bătrânească, în care aţi copilărit. La intrare era o sală mare, în spatele sălii era cămara, pentru mâncare şi dormit, iar în dreapta camera de curat, spre răsărit. Soba era de perete.

3.Ce alte acareturi mai aveați? Grajd  mare în forma de L, cu două rânduri de porţi acoperite, una care dădea din drum şi alta din gradină, coşar de oi, şoproane pentru porci, găini, gâste şi rate. Aveam câte 40 de oi. Drumul prin sat era doar de o căruţă, nu prea puteau trece două care unul pe lângă altul şi era plin de bălţi când ploua mai mult.

4. Aveați gospodărie mare? Aveam două vaci, 40 de oi, iepuri, o iapă, 6 perechi de boi, găini, raţe, gâşte. Eram şi mulţi în casă.
5. Ce plante cultivați? Aveam porumb, cartofi dar şi cânepă câteva prăjini, mai putin în pentru facerea hainelor. La un vecin din sat Nuţu Haralambie era o piuă, unde mama mergea cu şiagul pentru haine şi cu prosoapele. In sat erau în jur de 3-4 oameni care erau gospodarii satului, iar tata era unul dintre ei.

VIII.   Îmbrăcămintea

1. Ce îmbrăcăminte purtați? Dar încălțăminte? Hainele se ţeseau în casă din lâna de oaie, iar cămăşile de in şi cânepă. Şiagul de calitate era făcut la mănăstire de către maici. In picioare aveam opinci, iar la sărbători aveam bocanci şi pantofi şi papuci din şiiag făcuţi la baba Onigoaia, iar tălpile erau mai groase. La chiuă la Nuţu şi la Luca şiiagul ieşea neted.
2. Alimentație
3. În ce consta hrana zilnică? Mâncam produse din gospodărie. Nicu Bulaga avea o dugheană de unde mai cumpăram şi alte produse. Magazin de haine era doar la Tg. Neamţ.
4. Aveați o masă îndestulată? Aveam ce mânca, căci munceam cu toţii, aveam pământ mult. Borşul era principala mâncare. La moara mergeam să măcinam la una cu roată de piatră, pe apa Cracăului. În comună mai erau trei mori la Crăcăoani. Porumbul se semăna în gradină, dar mulţi oameni aveau proprietăţi la Tg. Frumos, pământ primit după război, câte un hectar de teren.  Aduceau oamenii recolta cu carele de boi de acolo.

1. Mari sărbători de peste an
2. Cum petreceați Paştele? Se făceau scrânciobe, dar și hore și baluri. Scrânciobul era făcut de patru băieţi, dragomani. Tot timpul am făcut scrânciob şi eram şi seful lor, dar… nu mai spune asta. Eu având frati mai multi, toţi ascultau de mine. Se cânta din vioară, cobză, acordeon şi dobe. Erau „ţigani” din Cracăul Negru, Jenică Simeon şi fraţii Mandache.
3. Dar sărbătorile de iarnă? Mergeam cu capra formata din urs, căpitani, munteanca, ţigani şi jidani. Muzica era din acordeon, tobe şi vioara. Costumaţiile şi le făceau fiecare. Căiuţii mai erau, dar şi Banda lui Bujor şi Arnăuţii. Acestea erau jucate de către cei mai mari din sat. Cu colinda mergeam organizaţi cu profesoara de la şcolă la cei mai gospodari oameni din sat. Primeam bani pentru asta şi erau strânşi de către profesoară, pentru şcoală..
4. Cum petreceați hramul? Veneau neamuri din toate satele vecine sau prieteni. Participau şi ei de multe ori la hore și baluri.
5. Cu ce primeați oaspeții? Cu sarmale, borș de carne, cozonaci și rachiu sau vin care se cumpăra, cu pâine de casă. Noi aveam și pruni din care făceam ţuică.
6. Viața politică și socială
7. Ce ne puteţi spune despre viaţa politică înainte de război? Cu cine simpatiza tata? Dar fraţii mai mari? Nu mai ţin minte. Gheorghe, fratele meu era  făcea parte dintr-un grup de legionari şi cântau frumoase cântece prin sat.
8. Ați fost membru de partid? Am fost și șeful organizației de bază pe comună.
9. Ați avut probleme cu Miliția, Securitatea? Nu.
10. Cunoașteți pe cineva care a suferit de pe urma regimului? Da, Nicu Bulaga, a fost considerat chiabur şi a fost trimis la canal. Şi tata a stat ascuns, dormea în acoperişul porţilor. Noroc a fost că a avut mulţi copii căsătoriţi şi le dăduse pământul acestora.
11. Când era mai bine, atunci sau acum? Toată viaţa mea am muncit foarte mult. Pentru cei bătrâni era rău, nu aveau pensii ca acum. Dar dacă munceşti şi nu leneveşti e bine pentru tine şi familia ta. Mulţi fug de pământ, e greu să-l munceşti, dar ai iarna ce pune pe masă.
12. Vă amintiți primarii comunei? Cornea Vasile, Axinia, Ursu Gheorghe.

XII.    Perioada actuală

Când ați avut prima oară radio? Tata nu a avut, eu mi-am cumpărat după ce m-am căsătorit. Era cu 12 baterii încărcate cu acumulatori.

Dar TV? Prin 1969.

Dar prima bicicletă?  De la 14-15 ani, se găseau la Piatra Neamt.

Dar mașină? În 1976, am avut o Dacie 1300. Preotul satului mai avea maşină la acea data.

Cum vedeați viitorul localității? Destul de greu va fi dacă nu vor munci toţi şi vor încerca să fure.

Doriţi să spuneţi ceva care nu v-am întrebat? O bucurie a fost atunci când am fost instructor de pionieri pe şcoală. Iar în adolescenţă când participam la concursuri de dans la Balţăteşti, împreună cu profesorul Ghineţ, de unde am amintiri foarte frumoase.

Dionisie SAVIN