Ne vom întâlni la Taşca de „Sânziene”, în cadrul Cenaclului „Ecoul Munţilor” şi ne vom aminti de Ion Asavei, în ziua în care ar fi făcut 75 de ani, căci s-a născut la 24 iunie 1950, de „Sânziene”, în satul Bistricioara, comuna Ceahlău. Din cauza construirii barajului de la Bicaz, familia lui s-a strămutat în satul Bradu, comuna Grințieș, pe când Ion Asavei era în clasa a III-a. S-au lăsat greu despărţiţi de casa şi pământul lor, dar s-au mutat în satul Bradu şi şi-au ridicat casa peste drum de şcoală. Nu a fost uşor, căci suma primită pentru expropriere a fost una nu foarte mare (au fost printre ultimii plecaţi, au sperat că poate nu ajunge lacul la Bistricioara). A continuat cursurile la Grințieș, iar apoi a învățat la Liceul „Mihail Sadoveanu” Borca, o şcoală de mare prestigiu în acea vreme, pe care l-a absolvit în 1969.
Nu a reuşit la facultate după liceu, ar fi vrut să intre la Litere la Iaşi, dar concurenţa a fost mai mare decât eforturile sale şi a urmat chemarea sub arme, un an şi patru luni, după cum era în acele vremuri. După satisfacerea stagiului militar obligatoriu, Ion Asavei nu a avut timpul necesar să se pregătească pentru un nou examen la facultate şi astfel a pierdut anul universitar şi dat examen la o Școală Postliceală de Biblioteconomie din București, absolvind în 1973.
După absolvire, după regula vremii, a fost repartizat la Biblioteca Județeană Neamț, care avea însă posturile blocate și a fost nevoit să accepte să lucreze la Biblioteca Orășenească Bicaz. I s-a părut greu să aleagă Bicazul de atunci, un oraş industrial, definit de freamăt muncitoresc, dar şi de griul prafului. Dar a rămas şi nu s-a mai dezlipit de oraş şi biblioteca oraşului. Şi a reuşit să facă din această bibliotecă o instituţie respectată, cu un prestigiu mult peste limitele unui oraş ce şi-a pierdut din puterea economică şi demografică. Aici se făceau lansări de carte ale unor autori cu nume, se ţineau conferinţe, simpozioane, soseau invitaţi personalităţi ale lumii culturale şi ştiinţifice. Şi Ion Asavei avea puterea de a face cunoscute toate faptele culturale ale Bicazului, căci, în paralel cu activitatea de bibliotecar, s-a consacrat şi jurnalisticii. Şi a fost un condei de seamă al jurnalismului nemţean. A fost redactor la „Monitorul de Neamț“ încă de la înființarea acestuia, în 1996. A mai colaborat la „Telegraful“, „Gazeta de Bicaz”, „Răcnetul Carpaților“, „Moftul Neamțului“, „Piatra Corbului”, „Revista Valea Muntelui“, „Catharsis”. A publicat volumul de versuri „Joc de cuvinte“, Editura Sensul Piatra Neamț, 2019, amintit anterior și este coautor al volumului „Orașul mării dintre munți – Bicaz 400: album aniversar”, 2011, coordonatorul volumului Simpozionului „Orașul mării dintre munți – Bicaz 400” şi al volumului „Caietele oraşului mării dintre munţi”, apărut în 2016. Soţia sa, Ana, a fost educatoare la Bicaz, iar fiul, Ştefan, este redactor al Televiziunii Române, cu realizări profesionale de care părinţii erau foarte mândri.
De „Sânziene”, Cenaclul „Ecoul Munţilor” îşi va aminti, în diverse moduri, de Ion Asavei şi cei care i-au fost apropiaţi sunt invitaţi să ne fie alături.
