Gheorghe Ungureanu – istoric şi arhivist, director al arhivelor ieşene (1907-1975)

Reputatul arhivist şi publicist ieşean Gheorghe Ungureanu s-a născut la 8 martie 1907 în satul Schit (pe atunci apărţinător comunei Hangu). Îşi petrece copilăria în satul natal, urmând aici cursurile primare, iar gimnaziul absolvindu-l la Hangu. A urmat apoi Liceul „Mihail Koogălniceanu” din Iaşi şi Facultatea de Drept din acelaşi oraş, absolvită în 1929.

Se încadrează la Arhivele Statului din Iaşi, parcurgând treptele: practicant, copist, arhivist (1934-1941), director (1941-1969, până la pensionare) şi consultant ştiinţific până în 1975, la moartea sa.

A fost colaborator la revista ieşeană „Ion Neculce”.

Prin munca susţinută şi dăruire, reuşeşte să pună arhivistica din Moldova pe baze ştiinţifice şi să publice (până în 1975) sute de articole de specialitate, remarcându-se ca o prestigioasă personalitate în acest domeniu în ţara noastră. Cunoscut şi peste hotare, reuşeşte să adune din arhivele străine valoroase informaţii despre România, dovedindu-se totodată şi un bun colaborator pe plan extern.

Reputaţia lui fiind în continuă creştere, a reprezentat România cu cinste la congrese, conferințe şi mese rotunde ale Consiliului Internaţional al Arhivelor, fie din parte a ţării sale, fie în calitate de corespondent al revistei „Archivum”, editată de UNESCO. Enumerăm câteva astfel de participări: Copenhaga, Florenţa, Moscova, Londra, Washington, Otawa, Madrid, Oslo, Paris, Stockholm, Bruxelles.

Pentru meritele sale i-au fost conferite numeroase ordine şi medalii. În amintirea locurilor natale şi având posibiltatea consultării documentelor, elaborează unele lucrări literar-ştiinţifice despre zona noastră (în special istoricul unor aşezăminte de cult). Pentru istoria regiunii noastre a realizat studiile referitoare la Mănăstirea Pionul şi Palatul Cnejilor Cantacuzini, la Mănăstirea Hangu sau Buhalniţa şi la călătoria lui Mihail Sturdza pe Ceahlău din 1835. El spera: „Poate cu timpul, toţi acei care au dragoste pentru nepreţuitele frumuseţi ale Văii Bistriţei moldoveneşti vor contribui la tipărirea unei monografii care să cuprindă, pe lângă istoria tuturor monumentelor de pe această vale şi fotografiile oamenilor bătrâni, ale caselor, bisericilor şi peisagiilor de astăzi, ca să rămână mărturie pe viitor”.

L-a luat alături de el la arhivele ieşene şi pe Constantin Turcu, originar din Izvorul Alb, care a devenit subdirector şi împreună au scos la iveală şi inventariat documentele vechi referitoare la regiunea noastră. Foarte importante pentru istoria literaturii române au fost documentele publicate de el despre Ion Creangă, apărute şi în volum.

De Ceahlău se simţea legat, venind relativ des să-şi vadă fratele, preotul Ioan Ungureanu.

A încetat din viaţă în ziua de 29 decembrie 1975, fiind înmormântat în cimitirul „Eternitatea” din Iaşi.

Daniel DIEACONU