FARCAȘA: OAMENI DE IERI ȘI DE ASTĂZI – ÎNVĂŢĂTORUL IOAN LUCA

Cu nume mai ales de scriitori, care au eternizat prin operele lor oameni, peisaje, și locuri de pe Valea Bistriței, școlile zonei se bucură de o istorie îndelungată, de oameni care, prin dăruire și vocație au contribuit la dezvoltarea învățământului bistrițean, fără a face distincția uneori între viață personală și profesională, trăind cu trup și suflet, zi și noapte pentru școală.

Istoria comunei Farcașa păstrează numele unei astfel de personalități, care dă numele școlii din comună – învățătorul Ioan Luca. Născut în satul Cuza-Vodă, pe 19 septembrie 1909, tânărul Ioan alege să-și desfășoare activitatea didactică mai întâi în satul Popești, apoi la școala Farcașa, conștient de neajunsurile de tot felul, care ar fi făcut viața oricărui om grea. În ciuda acestui fapt, istoria locului este scrisă și prin demersurile perseverentului învățător, care nu numai că a investit bani proprii în definitivarea construcției dar, odată ce s-a întors de pe front în 1944, după mai multe mobilizări, se dedică unor activități care animează și dezvoltă viața culturală a zonei. De exemplu, înființează un cor mixt, cu care participă la un concurs județean, în 1948, antrenează o trupă de dansuri, în colaborare, regizează piese de teatru folcloric.

Conștient că ceea ce nu se conservă, poate fi ușor uitat, învățătorul Ioan Luca culege literatură populară de la bătrânii zonei și o publică în volumul „Folclor literar din județul Neamț. Cântece din Farcașa”. Totodată, pune bazele unei colecții muzeale de excepție, aflată astăzi în patrimoniul școlii din Farcașa, care reunește obiecte de industrie casnică, îndeletniciri și ocupații tradiționale, creații ale meșterilor locali, etc. Ioan Luca scrie prima monografie a comunei Farcașa în 1977, un document de referință pentru succesorii săi, care se poate citi și astăzi la Arhivele Naționale Neamț.

Moare în 1983, pe 12 septembrie, fiind înmormântat în cimitirul Bisericii Sf. Nicolae, acolo unde, mulți ani la rând, a dirijat corul în timpul slujbelor religioase.

Prof. Ecaterina CARAZA